Când rușinea te izolează


Unii dintre noi nu suntem siguri de acceptarea deplină a lui Dumnezeu. Avem impresia că El este dezamăgit chiar și de cele mai mari eforturi ale noastre. Trăim cu un grad ridicat de vinovăție, simțind că nu L-am mulțumit niciodată cu adevărat sau că I-ar plăcea mereu să ne vadă străduindu-ne mai mult.

Poate că suntem la fel de nesiguri și în privința acceptării din partea fraților noștri în Domnul. Suntem convinși că ne-ar disprețui dacă ar afla despre acel păcat ținut ascuns sau despre vreo luptă interioară pe care n-o putem birui. Trăirea în păcat și slăbiciunea ne îndepărtează de biserică și ne face să găsim tot mai greu drumul înapoi la pocăință. Ne izolăm singuri datorită fricii și a sentimentelor nepotrivite.

Pentru toți aceia care trăiesc izolați, dornici să se apropie de Dumnezeu și de o comunitate creștină dar nu știu cum, există un dar minunat regăsit într-o relatare despre întâlnirea lui Isus cu un om disprețuit.

Povara rușinii

Când Luca scrie această întâmplare, începe cu o problemă cruntă: “Isus era într-una din cetăţi și iată că un om plin de lepră, cum L-a văzut, s-a aruncat cu faţa la pământ” (Luca 5:12). El era plin de o boală îngrozitoare. Conform Leviticului 13:45, leprosul era considerat necurat. El trebuia „să-şi poarte hainele sfâşiate, să umble cu capul gol și să-şi acopere barba”. Acestea erau în mod obișnuit manifestările celor care jeleau la înmormântări. Leproșii erau instruiți să se comporte așa, deoarece își plângeau propria condiție, care nu era altceva decât un fel de moarte vie. Fiind considerați necurați, li se cerea să rămână în afara taberei, fiindu-le astfel ruptă legătura cu restul oamenilor, dar și cu Dumnezeu, a cărui prezență sfântă se afla în Cortul Întâlnirii.

Idealul individualist al lumii moderne în care trăim acum, ne spune că izolarea este de fapt plăcută și de dorit. Acest lucru nu era valabil în Israelul de atunci. Viața care merita pe deplin trăită era aceea în comuniune cu copiii lui Dumnezeu adunați în prezența Lui. Leprosul care a venit la Isus nu putea avea contact cu ceilalți credincioși, pentru că automat deveneau și ei necurați.

Vă puteți imagina rușinea pe care o simțea?

Sincer și disperat

Leprosul nu nega problema lui. Modul în care a ales să se apropie de Isus ne dezvăluie umilința și nevoia disperată pe care o avea acest om. Luca relatează: “Cum L-a văzut (pe Isus), s-a aruncat cu faţa la pământ, L-a rugat şi I-a zis: ‚Doamne, dacă vrei, poţi să mă curăţeşti.’” (Luca 5:12).

A te apleca cu fața până la pământ înaintea altei persoane reprezintă o dovadă de umilință și smerenie. Din acea poziție nu poți constrânge, amenința sau corupe pe nimeni. Tot ce poți face este să ceri ajutor și să aștepți îndurare. Aceasta a ales să facă și leprosul. Plecându-și fața, L-a rugat pe Isus să-L vindece, numindu-L "Domn" în semn de respect și supunere, recunoscând că doar El îl poate curăța, dacă dorește.

Leprosul nu încerca să scape de această boală cumplită de unul singur. El a ales să se prezinte înaintea lui Isus exact așa cum era. Și-a asumat un risc enorm. Isus ar fi putut să-l ignore sau să-l treacă cu vederea. Ar fi putut să-i dea zece lucruri de făcut înainte ca el să fie vindecat.

Acesta este cel mai greu pas de făcut pentru unii dintre noi - să mergem înaintea lui Isus, să ne apropiem de frații noștri în credință și să recunoaștem nevoia noastră de vindecare, fără nicio urmă de prefăcătorie. Poate ne este teamă că vom fi respinși, ignorați sau disprețuiți…

Vă îndemn să descoperim împreună deznodământul acestei întâmplări.

"Da, doresc!"

Luca scrie: “Isus a întins mâna, S-a atins de el şi i-a zis: ‘Da, voiesc, fii curăţit!’ Îndată l-a lăsat lepra.” (Luca 5:13). Fiecare detaliu al acestei fraze este semnificativ, haideți să le analizăm împreună.

Leprosul a respectat distanțierea de ceilalți oameni care îi era impusă, dar Isus a trecut peste această barieră și“i-a întins mâna”, apropiindu-se de un om care trebuia să rămână neatins. Isus nu doar s-a apropiat de el, ci l-a atins, chiar dacă contactul cu un om lepros te făcea necurat.

Câtă greutate trebuie să fi avut atingerea aceasta a lui Isus…

Mai mult decât atât, cunoaștem numeroase cazuri în care Isus a vindecat bolnavii printr-un cuvânt. Atingerea nu era necesară. Deci, dacă acest gest nu era obligatoriu, de ce a ales totuși să o facă?

Atingerea unui om are putere. Norocoșii oameni care au avut ocazia să dea mâna cu Abraham Lincoln, au remarcat strângerea lui plină de entuziasm cu ambele mâini. Ani mai târziu, aceștia au scris despre obiceiul lui care a rămas de neuitat. Studiile moderne au constatat faptul că contactul cu pielea unui nou născut facilitează dezvoltarea creierului și reduce nivelul hormonilor de stres. New York Times afirma la un moment dat că: “Elevii care au fost încurajați de către profesori prin simpla atingere pe spate sau printr-o strângere de mână, au fost aproape de două ori mai implicați și mai dornici să participe la orele de studiu decât ceilalți”. Și cine nu-și mai amintește de prima dată când au ținut mâna unei persoane care i-a devenit în cele din urmă soț sau soție?

Prin atingerea acestui lepros, Isus îi face o invitație plină de dragoste de a se reîntoarce în mijlocul comunității sale într-un mod pe care nu-l va uita niciodată. Apoi, Isus devine și mai personal, spunându-i: “Da, doresc.”

El vrea să-l curățească, și-i spune: “Fii curăţit!” Și îndată lepra l-a lăsat.

Când Isus se atinge de el, nu devine necurat. În schimb, leprosul este vindecat.

Dintr-o dată, obstacolul imens care-l separa pe acest om de oameni, de ceilalți credincioși și de prezența lui Dumnezeu din Templu, a fost înlăturat.

Dumnezeu vrea să te vindece

Dacă te simți neiubit, nesigur de relația ta cu Isus si de modul în care ar putea să-ți răspundă, vreau să-ți spun că Isus te așteaptă cu brațele deschise. El te va curăța și te va vindeca. Nu va sta nepăsător, nici nu te va lăsa să pleci la fel cum erai înainte. Indiferent care este motivul pentru care ești departe de Dumnezeu și de biserică, vino la Isus și lasă-L pe El să-ți rezolve problemele.

Dacă este vorba de un păcat, fie el din trecut sau din prezent, Isus e gata să te ierte dacă-l mărturisești. Câteva capitole mai târziu în Evanghelia lui Luca, Isus spune o parabolă despre un vameș păcătos care, la fel ca leprosul, s-a smerit și și-a cerut iertare înaintea lui Dumnezeu. În mod miraculos, în urma rugăciunii lui, Isus îl socotește un om neprihănit (Luca 18:9-14).

Dumnezeu e gata să o facă și în dreptul tău. Vrea să te curățească, să te ierte. El nu te privește cu dispreț, ci cu dragoste, precum tatăl din pilda fiului risipitor care aleargă să-și îmbrățișeze fiul pierdut care-i irosise averea (Luca 15:11-32).

Aceasta este cea mai bună veste posibilă pentru orice om care poartă îngrozitoarea povară a rușinii.

Sursa - https://www.desiringgod.org/articles/when-shame-keeps-you-away