Sunt rezoluțiile tale doar despre tine?


Eu ador perioada de vacanță, dar mai ales când aceasta se încheie. Când așteptarea nerăbdătoare specifică lunii decembrie împreună cu tradițiile, aerul festiv și prezența familiei, fac loc speranței și noilor promisiuni din ianuarie. Ne reîntoarcem la rutina zilnică cu forțe proaspete. Noul an se întinde înaintea noastră ca o pânză albă, nepătată încă de promisiuni încălcate, rezoluții neîmplinite, păcate și speranțe frânte.

Stabilirea rezoluțiilor și a obiectivelor pare să fie în concordanță cu acel sentiment de început nou din ianuarie, motiv pentru care cei mai mulți dintre noi alegem să ne gândim la ele. Dar, vine februarie și ne trezim iarăși pe același vechi făgaș, uitând de noile obiective trasate cu doar câteva zile în urmă. Unde greșim? De ce renunțăm atât de ușor la rezoluțiile stabilite? De ce nu reușim să ne atingem obiectivele trasate an după an?

Ce se află în spatele rezoluțiilor?

După tot răsfățul specific vacanței, nu este deloc surprinzător faptul că cea mai comună rezoluție pentru noul an este scăderea în greutate. Industria sănătății înflorește în luna ianuarie. Dieta și fitnessul ocupă primele două locuri pe lista celor mai comune rezoluții setate la începutul anului.

Dacă ar fi să facem o medie a celor mai populare obiective de început de an acestea ar avea legătură cu o mai bună gestionare a banilor, o mai mare grijă față de propria persoană și dezvoltarea unei noi abilități.

Cu toții dorim să renunțăm la obiceiurile rele și să facem alegeri care vor contribui la dezvoltarea noastră personală. Dar ce ne motivează? Când vine vorba de obiective suntem oare motivați de dragostea noastră pentru Domnul sau strict de îmbunătățirea vieții noastre? Este foarte ușor să confundăm aceste două motivații. Trebuie să facem o diferență distinctă între creșterea calității vieții noastre și ucenicia creștină sau modul personal de a-L urma și a-L cunoaște pe Dumnezeu. De fapt, ele pot fi total opuse. Perfecționarea noastră se centrează doar pe propria persoană, în timp ce ucenicizarea îi influențează și pe cei din jur. Nu este greșit să ne setăm obiective care par mai puțin spirituale. Tot ce trebuie să facem de fapt, este să ne uităm țintă la Hristos. Pe măsură ce privim în afară, și nu spre noi înșine, vom observa cum schimbarea va începe cu noi. Unele dintre obiective se vor schimba; altele însă vor rămâne aceleași. Dar felul în care ne raportăm la cele din urmă, va fi schimbat întru totul.

Restabilirea rezoluțiilor

S-ar putea ca unul dintre obiective să rămână în continuare scăderea în greutate, însă ceea ce va fi diferit acum este motivația noastră. Când ne ațintim privirile spre Hristos, vom dori să mâncăm mai sănătos pentru a evita apatia – atât fizică, dar și spirituală – care apare în urma unor obiceiuri nesănătoase exagerate. În loc să fim preocupați de propria imagine și de felul în care greutatea ne definește, vom ajunge să dobândim o pasiune pentru a-L glorifica pe Dumnezeu în orice lucru, oricât de mărunt ar fi – fie că mâncăm sau bem.

În tot acest timp, vom descoperi că Isus este mult mai satisfăcător decât orice împlinire pământească, iar pe măsură ce ne întoarcem tot mai mult spre El, vom afla că obiceiurile evlavioase sunt dezvoltate nu doar prin abstinență, ci și prin bucurie și recunoștință (Efeseni 5:15-21 - ”Luaţi seama deci să umblaţi cu băgare de seamă, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca nişte înţelepţi. Nu vă îmbătaţi de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiţi plini de Duh. Vorbiţi între voi cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti şi cântaţi şi aduceţi din toată inima laudă Domnului. Mulţumiţi totdeauna lui Dumnezeu Tatăl pentru toate lucrurile în Numele Domnului nostru Isus Hristos”).

A doua cea mai populară rezoluție - activitatea fizică - ar putea să rămână și ea pe lista noastră, dacă dorim să ne îmbunătățim sănătatea. Dar când Îl avem pe Hristos în centrul preocupărilor noastre, obiectivele personale legate de activitatea fizică nu mai sunt motivate de vanitate, mândrie sau frica de bătrânețe și moarte, ci de împlinirea care vine din puterea fizică folosită la îndeplinirea lucrărilor la care ne-a chemat Dumnezeu (vedeți cum apostolul Pavel folosește exercițiul fizic ca o metaforă în 1 Corinteni 9:24-27 - “Nu ştiţi că cei ce aleargă în locul de alergare toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi dar în aşa fel ca să căpătaţi premiul! Toţi cei ce se luptă la jocurile de obşte se supun la tot felul de înfrânări. Şi ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună care se poate veşteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună care nu se poate veşteji. Eu, deci, alerg, dar nu ca şi cum n-aş şti încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveşte în vânt. Ci mă port aspru cu trupul meu şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat”).

A treia rezoluție - reducerea cheltuielilor - este de obicei alimentată de frica zilei de mâine. Experții financiari ne spun câte economii ar trebui să avem până la o anumită vârstă, stârnind în noi o oarecare panică. Apoi, aflăm că pentru a ne cumpăra casa la care visăm e nevoie să adunăm o sumă de bani imposibilă. Dar obiectivele noastre materiale ar trebui privite dintr-o altă perspectivă - "Am de gând să folosesc anii mei de pensionare pentru a sluji Domnului" sau "Cu cât mai mare este casa în care locuiesc, cu atât mai mulți oaspeți pot primi în căminul meu" - dar cei mai mulți dintre noi ne dorim toate acestea, doar pentru a avea o viață mai confortabilă.

Când Hristos este motivația noastră, nu ne este frică de viitorul nostru financiar (Matei 6:31,32 “Nu vă îngrijorați dar, zicând: ‘Ce vom mânca’ sau ‘Ce vom bea?’ Sau ‘Cu ce ne vom îmbrăca?’ Tatăl vostru cel ceresc știe că aveți trebuință de ele”), iar confortul contează mult mai puțin. De asemenea, putem afla liniște în ciuda tensiunii pe care o găsim în Scriptură între planificarea corectă a viitorului (Proverbe 6:6-11“Du-te la furnică, leneşule; uită-te cu băgare de seamă la căile ei şi înţelepţeşte-te! Până când vei sta culcat? Când te vei scula din somnul tău? Şi sărăcia vine peste tine ca un hoţ şi lipsa, ca un om înarmat"), și trăirea fără frică în prezent (Iacov 4:13-15 - ”Ascultaţi voi care ziceţi: ‘Astăzi sau mâine ne vom duce în cutare cetate, vom sta acolo un an, vom face negustorie şi vom câştiga’ şi nu ştiţi ce va aduce ziua de mâine! Căci ce este viaţa voastră? Nu sunteţi decât un abur, care se arată puţintel şi apoi piere. Voi, dimpotrivă, ar trebui să ziceţi: ‘Dacă va vrea Domnul, vom trăi şi vom face cutare sau cutare lucru’”). Astfel, grija noastră privind finanțele va dispărea.

Grija față de propria persoană este a patra cea mai comună rezoluție pe lista de început de an. Este adevărat că în Scriptură Îl vedem deseori pe Isus retrăgându-Se, pentru a se odihni (Matei 14:13 - ”Isus a plecat de acolo într-o corabie, ca să se ducă singur la o parte, într-un loc pustiu”), cu toate acestea, observăm că retragerile Sale izolate nu au fost niciodată egoiste. Dacă suntem preocupați în mod constant doar de nevoile noastre personale, nu vom putea fi atenți la nevoile altora sau la nevoia noastră de Dumnezeu. Privind în afara propriei persoane este, de fapt, cel mai bun mod de îngrijire pe care îl putem practica, pentru că abia atunci putem înțelege grija lui Dumnezeu față de noi. Și pe măsură ce ne bazăm pe El, tendința noastră de a ne asigura propria bunăstare, va dispărea.

Motivația din spatele retragerilor lui Isus nu era preocuparea față de propriul confort, ci iubirea față de Dumnezeu Tatăl și față de oameni. Viața trăită în Hristos se bazează pe lepădarea de sine, nu pe grija exagerată față de propria persoană - aceasta este singura cale spre o viață reală. "Cine îşi iubeşte viaţa o va pierde", a spus Isus, "cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta o va păstra pentru viaţa veşnică" (Ioan 12:25).

Următoarea cea mai comună rezoluție este aceea de a dobândi o nouă abilitate. Pe măsură ce ne focusăm atenția asupra lui Hristos și a Scripturii, nu vom mai dori să învățăm lucruri noi pentru a fi mândri de noi înșine sau de realizările noastre, ci pentru a-L putea sluji pe Dumnezeu într-un mod mai responsabil și mai calitativ. Duhul Sfânt va stârni în noi o pasiune pentru a excela în tot ceea ce facem (Filipeni 4:8 - ”Tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună şi orice laudă, aceea să vă însufleţească”).

Numai atunci când trăim pentru Hristos, efortul depus pentru dezvoltarea personală va avea rod și nu va produce în noi frustrare. (Psalmul 37:4 - "Domnul să-ţi fie desfătarea şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima").

Viața în Hristos

Pavel scrie în Galateni 2:20 - ”Am fost răstignit împreună cu Hristos şi trăiesc, dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine”.

Doar acest mod de viață transformă rezoluțiile noastre în obiceiuri de închinare și dragoste. Când vine vorba de obiectivele noastre, anul acesta poate fi diferit de ceilalți, iar îndeplinirea lor nu necesită neapărat o determinare imposibil de atins. Când suntem în Hristos, noi înaintăm prin credință și începem să pășim în calitate de oameni transformați.

Sursa - https://www.desiringgod.org/articles/are-your-resolutions-all-about-you