Duși de val de spiritul Sărbătorilor


O luptă se va purta din nou, Crăciunul acesta, ca în fiecare an. Nu pentru că nu știm ce este mai potrivit să spunem celor dragi: „Sărbători fericite și un an nou plin de realizări!” sau doar „Crăciun fericit!”. Pentru creștini, marea provocare reprezintă cu totul altceva. Este o bătălie care se dă pentru bucuria și preocuparea noastră.

Să nu mă înțelegeți greșit, nu sunt un soi de Scrooge (personajul central al scrierii lui Charles Dickens, “O poveste de Crăciun” - un om cu inima de gheață, lacom și fără milă, care urăște Crăciunul și tot ceea ce înseamnă bucuria sărbătorilor). Iubesc iarna și Sărbătorile de iarnă, până și cele mai absurde obiceiuri care nu au aproape nicio legătură cu Nașterea lui Isus. Nu sunt genul de om care susține că sărbătoarea Crăciunului este păgână. Dar trebuie să știm cu ce ne confruntăm în această perioadă. Aproape orice reclamă sau program destinat sărbătorilor și orice film clasic de Crăciun ne promite o realitate falsă. Toate ne spun că ne vom reuni cu întreaga familie, ne vom îmbrățișa, vom mânca cele mai alese bucate și ne vom petrece seara cu râsete și voie bună. Acesta este sentimentul pe care ni-l transmite finalul anului, iar noi îl iubim.

Dar înainte de a intra în acest spirit, trebuie să ne întrebăm: Ce ne dorim cu adevărat de la acest final de an? Ce așteptări avem când vine vorba de fericirea sărbătorilor? Care este lucrul acela despre care credem că ne va transforma Crăciunul în perioada cea mai fermecătoare a anului? O mulțime de răspunsuri se vor contrazice destul de subtil (sau de evident) cu versetul Un Copil ni S-a născut, un Fiu ni s-a dat” (Isaia 9:6).

Lupta noastră se va da împotriva consumerismului și a comercializării pentru a simți cu adevărat ce înseamnă Nașterea Mântuitorului, Salvatorul nostru.

Bucuria Crăciunului

Atunci când uităm semnificația reală a Crăciunului și căutăm Vestea cea bună în altă parte, noi tânjim după ceva ce nu ne va împlini niciodată. De ce? Fiindcă trăim într-o lume decăzută. Natura noastră umană este decăzută. Universul întreg este și el pervertit. Ceva s-a frânt. Separarea omului de Dumnezeu a dus la o denaturare ce s-a întipărit în sistemele pe care le-am construit, în administrațiile pe care le conducem, în afacerile pe care le dezvoltăm și nu în ultimul rând, în familiile pe care le formăm. Nu avem nicio putere să ne salvăm pe noi înșine.

Nu educația sau vreo formă de energie ne va transpune în acel spirit de “Slavă lui Dumnezeu și pace pe pământ”. Acesta este contextul în care semnificația adevărată a Crăciunului nu poate fi înlocuită – bucuria și speranța creștinismului, Copilul oferit omenirii din dragoste, ce avea să fie numit “Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii” (Isaia 9:6). Un Sfetnic pentru cei ce plâng și trăiesc fără direcție. Un Dumnezeu tare care este capabil să-Și salveze poporul de trecutul murdar, de păcatele în care se complace acum și de cele pe care le va mai înfăptui în viitor. Un Părinte veșnic care urmează întocmai exemplul de dragoste și grijă dumnezeiască a Tatălui. Un Prinț al păcii care curmă orice bătălie pe care niciun guvernator, conducător sau președinte nu o poate purta, oferindu-ne pacea cu Dumnezeu Însuși.

Pentru a nu pierde din vedere esența Crăciunului, trebuie să medităm cu reverență la cea mai bună veste care s-a oferit întregii lumi. Pare absurd să ne amintim de natura noastră decăzută în cea mai frumoasă perioadă a anului, nu-i așa? Dar, în loc să ne concentrăm toată atenția la brazi, beteală și luminițe – lucruri care nu sunt în sine greșite – ar trebui să ne punem serios problema realității păcatului, pentru a ne putea aduce aminte de ce avem nevoie de un Salvator care a ales să Se facă întuneric pentru a ne oferi nouă lumina.

Speranța noastră

Așadar, pentru a-L păstra pe Hristos în Crăciunurile noastre, trebuie să luăm în considerare urâțenia păcatului ce face Vestea aceasta bună să fie atât de minunată. Dar nu trebuie să ne oprim la atât – este nevoie să trăim plini de speranță.

Până și lumea profană așteaptă plină de speranță Sărbătorile de iarnă – își împodobește casa cu luminițe, își așează cadouri sub brad, își pregătește întreaga casă, așteptând cu nerăbdare ziua de Crăciun.

Dar noi credem că același Dumnezeu care a vestit venirea lui Isus ca Salvator întâia oară, ne-a adeverit că Se va reîntoarce să ne ducă acasă. Noi sărbătorim Crăciunul fiindcă avem credință că Isus Se va reîntoarce ca Biruitor. La naștere, Isus a venit ca un copilaș într-o iesle pentru a-Și întemeia o Împărăție. Când se va reîntoarce, El își va desăvârși această lucrare. Hristos nu va mai coborî într-un trup de copil ce are nevoie să fie înfășat, ci plin de slavă, purtând “pe haină şi pe coapsă numele acesta: ‘Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor’” și din gura Căruia va ieși “o sabie ascuţită” (Apocalipsa 19:15,16).

Salvatorul nostru va reveni să judece pe cei vii și pe cei morți, făcând toate lucrurile noi. Când se va reîntoarce, va transforma inimi și în cele din urmă, lumea întreagă. Va restaura odată pentru totdeauna această lume zdrobită de păcat. Pântecele care a dus la ieslea din staul, apoi la Calvar și în final la un mormânt gol, ar trebui să ne umple inimile de bucurie fiindcă El se va reîntoarce!

Dumnezeu a spus că Se va întrupa, și așa a fost. A spus că Își va da viața pentru oile Sale, după care o va lua înapoi, și așa a făcut (Ioan 10:14-18). A spus că va reveni și noi credem că Își va ține promisiunea (“După ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi”Ioan 14:3). Noi sărbătorim venirea Lui în lume fiindcă știm că într-o zi vom sărbători împreună cu El, stând față în față.

Amintindu-ne motivul Nașterii Lui

În tumultul divertismentului specific acestei Sărbători, în agitația cumpărăturilor și îmbulzeala reuniunii familiale, este nevoie să ne oprim. Crăciunul ne invită să medităm la nevrednicia noastră și să așteptăm plini de nădejde ziua în care separarea noastră de Dumnezeu va fi spulberată odată cu revenirea lui Isus.

Iată lupta care se dă în această perioadă. Să ne dăm toate silințele să nu ne lăsăm duși de val de cadouri și decorațiuni, ci să ne bucurăm cu adevărat de venirea Copilului Isus în lume.

Sursa - https://www.desiringgod.org/articles/we-fall-for-the-feeling-of-christmas