Patru moduri prin care îți poți învinge invidia


Cred că invidia este unul din păcatele pe care nu le putem trata cu ușurătate. Ea pornește de la sentimente negative de inferioritate, după care trece la resentimente și în final se transformă într-o mulțime de alte păcate. Chiar dacă invidia obține ceea ce își dorește – distrugerea sau defavorizarea unei alte persoane – va observa că în final rămâne tot nesatisfăcută, căutându-și un nouă țintă.

Invidia, spre deosebire de lăcomie, poftă, vanitate, mândrie și alte trăsături asemănătoare cu acestea care oferă o oarecare împlinire, este un exemplu al păcatului perfect care transformă omul într-un rob nefericit; ea îți va fura toată inima, sufletul, mintea și puterea, lăsându-te gol și fără nicio satisfacție sau plăcere.

Înlocuiește invidia cu dragoste

Din fericire, noi creștinii avem atât dreptul cât și datoria să renunțăm la vechiul nostru ‚eu’ și să ne îmbrăcăm în acel om nou prezentat în Efeseni 4:22-24 - „să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi care se strică după poftele înşelătoare şi să vă înnoiţi în duhul minţii voastre şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care o dă adevărul.”

Creștinul care se luptă cu păcatului invidiei poate foarte ușor să devină dezorientat pe câmpul de bătălie. De ce? Fiindcă ea poate fi ținută ascunsă față de cei din jur, dar și față de cel aflat în această luptă. Și, la fel ca în cazul altor păcate ale inimii, imaginația umană va încerca mereu să o facă mai puțin importantă. Invidia nu poate fi la fel de periculoasă precum adulterul, pentru că nimeni nu o poate vedea clar și nici nu va răni vreodată pe cineva în mod direct, nu-i așa? Apoi, dacă invidia va duce la apariția altor păcate mai evidente - tendința celor mai mulți este să se lupte doar cu acele păcate de fațadă, fără a încerca să înlăture păcatul de la bază, de la rădăcină. Această atitudine nu este potrivită.

Iată două motive suficient de bune pentru a lua invidia în serios:

În primul rând, Scriptura ne spune clar că, deși omul este preocupat mai mult de aspectul exterior, Dumnezeu Se uită la inimă (1 Samuel 16: 7 - "Domnul a zis lui Samuel: 'Nu te uita la înfăţişarea şi înălţimea staturii lui, căci l-am lepădat. Domnul nu Se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar Domnul Se uită la inimă.”). Așadar, ideea care susține faptul că invidia ar fi un "păcat secret", este o minciună. Dumnezeu poate pune invidia și adulterul la același nivel. Nu există păcate secrete, pe care să nu le știe nimeni.

În al doilea rând, Scriptura arată la fel de clar faptul că ceea ce se află în inima omului iese la iveală prin vorbe, fapte și caracter. (Matei 12:34 - “Căci din prisosul inimii vorbeşte gura”. Matei 15:18 - “Dar ce iese din gură vine din inimă, şi aceea spurcă pe om”). Invidia duce deseori la fapte concrete, ca orice alt păcat care izvorăște din inimă. Ea nu va rămâne liniștită, deoparte, ci întotdeauna va atrage după sine alți tovarăși neplăcuți. Ea este un monstru și este necesar să ducem un război aprins și violent cu ea. Efeseni 4 ne prezintă o metodă minunată prin care putem îndepărta păcatul invidiei – înlocuirea acesteia cu virtutea iubirii.

Iată patru modalități prin care putem lupta împotriva ei cu dragoste:

1. Mulțumește Domnului pentru succesul persoanei pe care o invidiezi

Isus ne-a poruncit să facem bine dușmanilor noștri. O modalitate prin care putem face asta este să ne rugăm pentru ei. (Matei 5:44“Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc”). Dar o inimă invidioasă transformă chiar și pe cei mai buni prieteni în dușmani.

Indiferent dacă este adevărat sau nu, inima ta va considera că un prieten sau o cunoștință este un dușman al fericirii tale, doar pentru că el sau ea are (sau este) ceva ce ți-ar plăcea să ai tu (sau să fii).

Asta înseamnă că poți începe să te rogi pentru acel coleg de școală sau de serviciu pe care îl consideri un dușman. Mulțumește Domnului pentru el și pentru calitățile sale.

2. Roagă-te pentru mai multe reușite în viața persoanei pe care o invidiezi

Exact așa! Roagă-te în mod specific pentru binecuvântarea continuă a acestei persoane și în special pentru acel dar sau talent al său pe care l-ai dori și tu. Asta înseamnă că dacă ai un prieten care primește doar note de 10 și tocmai i s-a oferit o bursă la o universitate de prestigiu, atunci datoria ta ar fi să te rogi în continuare să ia tot note de 10 și după ce începe studiile acolo. De asemenea, dacă prietena ta tocmai s-a căsătorit cu tipul de bărbat pentru care ai fi dat aproape orice să devină soțul tău, roagă-te pentru o intimitate și o creștere bogată în căsnicia lor.

Roagă-te Domnului pentru prietenii tăi așa cum te-ai ruga pentru tine însuți, gândindu-te la binele lor spiritual, dar și la binecuvântările lor pământești.

3. Bucură-te de darurile pe care Dumnezeu le-a oferit persoanei pe care o invidiezi

Multe dintre lucrurile pe care le invidiem la alții nu sunt lucruri materiale, ci trăsături personale, cum ar fi inteligența, frumusețea, talentul și abilitățile interpersonale. Însă, lucrul minunat la aceste daruri divine constă în faptul că ele pot fi deținute de o singură persoană, dar pot oferi bucurie și împlinire și oamenilor din jur.

Asta înseamnă că atunci când petreci timp cu prietenul tău, farmecul și umorul lui îți poate aduce împlinire. Când îți asculți colegul de serviciu vorbind la o convenție profesională, ambii aveți șansa să învățați ceva și să îi mulțumiți Tatălui pentru profesionalismul lui. Faptul că sora ta este foarte talentată la muzică, înseamnă că ai ocazia deseori să asculți o muzică de calitate.

Fă un exercițiu - încearcă să faci ceva ce probabil ai evitat o perioadă lungă de timp – caută oportunități de a-L lăuda pe Dumnezeu pentru ceea ce El a făcut în viața altora. Fii uimit neîncetat de măreția Lui.

4. Apreciază persoana pe care o invidiezi

În circumstanțe normale, a lăuda ceva sau pe cineva constituie un efect natural al bucuriei care vine din împlinirea pe care acel lucru sau persoană o produce. Așadar, a rămâne pasivi în timp ce suntem absorbiți de calitățile și darurile unui prieten, fără a ne exprima admirația față de acesta, este un lucru nenatural. Pasivitatea ne fură emoția bucuriei.

În Efeseni 4:29 găsim următoarea poruncă: “Niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură, ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie ca să dea har celor ce-l aud.”

Ce alt fel de vorbire este mai stricăcios decât vorbirea naturală a unei persoane invidioase aflată într-o societate a diplomației? Acești oameni nu ratează nicio ocazie de a oferi un compliment cu nuanțe răutăcioase sau de a face afirmații vagi cu privire la cineva; bârfind, cu alte cuvinte, fără a declara ceva foarte clar.

Potrivit pasajului din Efeseni amintit mai sus, noi ar trebui să fim plini de bunătate. Să folosim cuvinte care sunt “bune pentru zidire, după cum e nevoie” și ​​care "dau har". Este oare acest lucru posibil? În zilele de astăzi? Da - doar prin Dumnezeu - singura sursă a oricărui dar bun și desăvârșit. Doar așa ne vom simți liberi să-l admirăm și să folosim cuvinte de laudă la adresa aproapelui nostru, în mod natural.

Sfârșitul invidiei din noi

Dacă vom încerca prin propriile puteri să ne înnoim inimile, nu vom reuși. Numai Duhul lui Dumnezeu poate produce acea dragoste în noi – exact cum a promis în versetul 22 din Galateni 5: “Roada Duhului este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia”.

În cele din urmă, Dumnezeu va îndepărta orice urmă de invidie care stăpânește acum pe pământ. Lucrurile bune - poți fi sigur – se vor întâmpla tot timpul și altor oameni. Diferența o va face raportarea noastră la bunăstarea acestora. Dragostea noastră față de Dumnezeu izvorâtă din dragostea Lui pentru noi, va produce bucurie autentică pentru cei din jurul nostru. Pentru o astfel de existență ne pregătim aici pe pământ.

Invidia este trecătoare. Dragostea va dăinui pentru totdeauna.

1 Corinteni 13:8-13 - "Dragostea nu va pieri niciodată. Prorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit. Căci cunoaştem în parte şi prorocim în parte, dar, când va veni ce este desăvârşit, acest „în parte” se va sfârşi. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc. Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin. Acum dar rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea, dar cea mai mare dintre ele este dragostea."

Sursa - https://www.thegospelcoalition.org/article/4-ways-conquer-envy/