Atunci când treci prin cea mai grea situație


Dacă mâine te-ar aresta poliția și te-ar arunca în închisoare pentru că ai fost la biserică duminica trecută, cum ar suna prima ta scrisoare către prietenii și familia de acasă? Așezat pe o bancă de beton, uitându-te la gratiile groase de oțel și întrebându-te cât timp vei fi ținut acolo, ți se dă o bucată de hârtie și un creion. Cum ai spune familiei tale ce s-a întâmplat? Ce ai spune despre lege, despre drepturile tale și despre ofițerii care te-au arestat? Cum ai descrie ce simți?

Ceea ce am scrie în acea scrisoare – din adâncul inimii – dezvăluie ceva despre cât de mult (sau puțin) ne încredem în Isus. Într-un fel, am avea tot dreptul să protestăm și să ne plângem – ar fi greșit ca cineva să ne închidă pe nedrept. Dar dacă Isus este real, nu avem niciun motiv întemeiat să cârtim sau să disperăm. Dacă acuzațiile false și arestarea pe nedrept ne ruinează speranța, bucuria și încrederea noastră, atunci nu am descoperit încă adevărata speranță, bucurie și încredere.

Niciodată să nu te mulțumești cu un Dumnezeu care nu te poate împlini într-o celulă din închisoare!

Furtuna lui Pavel: Temnița

Atunci când apostolul Pavel a spus: “Pentru mine a trăi este Hristos” era închis în temniță. Mulți dintre noi cântă și recită versuri ca acestea din confortul și siguranța libertății - libertatea de a crede, libertatea de a ne închina, chiar libertatea de a ne împărtăși credința cu ceilalți. Am putea să străbatem cartiere întregi mărturisind cu toată puterea, speranța noastră în Isus, și să nu primim niciodată mai mult decât o privire curioasă sau o replică ciudată. Dar asta nu a fost valabil și pentru Pavel - și nu este valabil pentru unii creștini în multe locuri din întreaga lume de astăzi.

Când Pavel a spus: “Pentru mine a trăi este Hristos”, a scris-o fiind încarcerat. Nu a făcut nimănui niciun rău și nu a comis nicio crimă. Pur și simplu a refuzat să rămână tăcut cu privire la cea mai mare Iubire a sa. Și stând acolo singur, inconfortabil, abandonat și umilit, el a refuzat în continuare să rămână tăcut. S-a închinat. În scrisorile sale nu s-a plâns celorlalți credincioși de modul în care a fost tratat, nu a pus la cale o strategie care să ducă la eliberarea sa și nici nu a încercat să se autocompătimească, prizonier fiind. Nu! El a scris pentru a le spune să se bucure în continuare în Isus – să-și amintească să-I proclame Numele.

El spune mai târziu în scrisoarea sa: “Bucurați-vă întotdeauna în Domnul! Iarăși zic: Bucurați-vă!” (Filipeni 4:4). Nu vă pierdeți inima îngrijorându-vă pentru mine sau compătimindu-mă. Bucurați-vă în Isus împreună cu mine.

A trăi este Hristos

Ce vrea să spună Pavel prin: „A trăi este Hristos”? Când citim toate versetele, observăm că această afirmație înseamnă două lucruri.

În versetul anterior, el spune: “Mă aștept și nădăjduiesc cu tărie că nu voi fi dat de rușine cu nimic; ci că acum, ca întotdeauna, Hristos va fi proslăvit cu îndrăzneală în trupul meu, fie prin viața mea, fie prin moartea mea.” (Filipeni 1:20). „A trăi este Hristos” înseamnă a trăi pentru Hristos – să Îl onorăm cu viața pe care El ne-a dat-o.

În versetul următor el spune: “Sunt strâns din două părți: aș dori să mă mut și să fiu împreună cu Hristos, căci ar fi cu mult mai bine; dar, pentru voi, este mai de trebuință să rămân în trup. Și sunt încredințat și știu că voi rămâne și voi trăi cu voi toți, pentru înaintarea și bucuria credinței voastre.” (Filipeni 1:23-25). „A trăi este Hristos” înseamnă a te cheltui pentru credința altora în Hristos – să muncești, să te sacrifici și să pledezi pentru ca ei să creadă și să se bucure în El.

Pe măsură ce trăim și ne bucurăm în Hristos chiar și în cele mai grele situații, ne străduim să-L onorăm în ceea ce El ne-a chemat să facem cât timp suntem aici, prin faptul că facem tot posibilul pentru a aduce pe alții la El.

A muri este un câștig

Dar până acum am amintit doar jumătate din Filipeni 1:21. “Pentru mine a trăi este Hristos și a muri este un câștig.

Hristos nu va fi cu adevărat dulce pentru noi acum, cât suntem în viață, dacă nu credem că viața va fi mai bună cu El după ce vom muri. Din nou, Pavel spune: “Aș dori să mă mut și să fiu împreună cu Hristos, căci ar fi cu mult mai bine.” Dacă încercăm să trăim pentru Hristos acum, fără a aștepta să fim împreună cu El dincolo, probabil că nu trăim cu adevărat pentru Hristos. Probabil că trăim pentru noi înșine.

A trăi pentru Isus, chiar aflându-ne singuri în spatele gratiilor, înseamnă a ne ancora viața scurtă de aici, în bucuria care vine din El. Dacă putem începe acum, prin credință, să gustăm din experiența care ne așteaptă în veșnicie, vom fi mai bine pregătiți și motivați să profităm la maximum de circumstanțele actuale – fie că acestea sunt bune sau rele, grele sau fericite, așteptate sau neașteptate, fie că suntem liberi sau în închisoare.

Abandonat sau aclamat

Unora dintre voi nu trebuie să li se spună să alerge la Isus dacă sunt închiși pe nedrept. De fapt, Îl căutați doar atunci când aveți probleme. Dar Hristos Se regăsește atât în încercări cât și victorii, în abandon dar și în apreciere, în cele mai neînsemnate dar și în cele mai înălțătoare momente.

Pavel spune în aceeași scrisoare scrisă în temniță: “Știu să trăiesc smerit, și știu să trăiesc în belșug. În totul și pretutindeni m-am deprins să fiu sătul și flămând, să fiu în belșug și să fiu în lipsă.” (Filipeni 4:12).

Care este secretul bucuriei și al mulțumirii în fața oricărui lucru pe care viața îl aduce? Este concentrarea și ancorarea bucuriei și mulțumirii noastre în Hristos, nu în circumstanțele în care ne aflăm.

John Piper spunea: “Când avem puțin și am pierdut mult, Hristos vine și Se revelează ca fiind mult mai valoros decât ceea ce am pierdut. Iar când avem mult și suntem copleșiți de abundență, Hristos vine și arată că El este mult superior oricărui lucru pe care îl avem.”

Sursa - https://www.desiringgod.org/articles/even-when-the-worst-happens