Dragoste și respect


Scriptura ne învață că noi, ca și creștini, trebuie să respectăm toți oamenii: “Cinstiţi pe toţi oamenii; iubiţi pe fraţi; temeţi-vă de Dumnezeu.” (1 Petru 2:17). Fiecare om poartă în sine chipul și asemănarea lui Dumnezeu și suntem chemați să respectăm lucrul acesta. De altfel, Scriptura ne învață să ne iubim aproapele (“Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi” - Leveticul 19:18), iar Isus, într-una dintre faimoasele Sale pilde, ne arată că aproapele nostru este cel pe care Dumnezeu l-a așezat lângă noi (Luca 10:29-37). În concluzie, creștinii ar trebui să iubească și să cinstească pe toți oamenii.

Dar când vorbește despre relația dintre soț și soție, Scriptura ne face o precizare adițională importantă. Soților le spune să-și iubească nevestele precum Și-a iubit Cristos Biserica (“Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea” - Efeseni 5:25), iar soțiilor să-și respecte soții la fel cum Biserica Îl cinsteste și onorează pe Cristos (“După cum Biserica este supusă lui Hristos, tot aşa şi nevestele să fie supuse bărbaţilor lor în toate lucrurile.” - Efeseni 5:24).

De aici putem învăța multe lucruri, însă mă voi opri la trei dintre ele, care sunt esențiale:

1. Suntem chemați la dragoste și respect

Poruncile Domnului țintesc atât slăbiciunile noastre relative, cât și cele specifice. Ni se spune să facem anumite lucruri pe care nu le-am face dacă nu ni s-ar aminti că trebuie făcute. De exemplu, copiilor li se spune să asculte de părinți, pentru că e ușor și natural să nu asculte (“Copii, ascultaţi în Domnul de părinţii voştri, căci este drept.” - Efeseni 6:1). În același ton, soților li se spune să-și iubească soțiile pentru că le este ușor să nu o facă; soțiilor li se spune să-și respecte soțul pentru că li se pare firesc să nu o facă. Suntem chemați să facem lucruri pentru care nu simțim înclinație; dacă am simți, ce rost ar mai avea porunca?

Femeile sunt mult mai pricepute în a iubi decât bărbații. Bărbații se pricep în a respecta. C.S. Lewis spunea odată că femeile percep dragostea prin a te deranja pentru celălalt (ceea ce este mult mai aproape de biblicul agape decât ceea ce înțeleg bărbații); ei tind să perceapă dragostea prin a nu deranja pe celălalt.

Bărbații sunt chemați să se sacrifice pentru nevestele lor, să se deranjeze de dragul lor, așa cum Cristos S-a dat pe Sine pentru Biserică. Femeile sunt chemate să-și respecte bărbații. Unei femei îi vine natural să-și iubească soțul, dar are probleme cu respectarea și cinstirea lui, ceea ce, ne spune Pavel, este o problemă. De câte ori nu am auzit tragica poveste în care o femeie se întoarce la partenerul ei abuziv, spunând că îl iubește, deși acesta o tratează mizerabil? Dacă am întreba-o dacă îl respectă, ne-ar răspunde: “Glumești, nu? Pe el?” Apoi, bărbații sunt chemați să se dea pe sine pentru soțiile lor. Aceasta este definiția căsătoriei.

2. Bărbații sunt alimentați de respect, femeile de dragoste

În al doilea rând, această poruncă ne revelează ceva despre nevoia beneficiarului. Cu alte cuvinte, dacă Biblia vorbește pastorilor pentru a da hrană adecvată oilor lor, o deducție pertinentă ar fi aceea că oile au nevoie de hrană pentru a trăi. Când soților li se spune să-și iubească soțiile, deducem că soțiile au nevoie de iubire. Când acestora din urmă li se spune să-și respecte soții, concluzionăm că soții au nevoie de respect.

Să ne gândim la cele două categorii ca la două motoare care funcționează pe diferite tipuri de combustibil: benzină și motorină. Bărbații se alimentează cu respect, femeile cu dragoste. Bineînțeles, fiecare are nevoie de o doză de respect și dragoste primordială, însă reamintirea acestei porunci nu ne lasă să oferim ceea ce ne-ar plăcea nouă să primim. George Barnard Shaw spunea să nu dăm altora ceea ce am vrea noi să primim, fiindcă s-ar putea să nu avem aceleași gusturi.

Îmi amintesc de un soț care i-a cumpărat soției sale o armă automată de Crăciun. Ea, fiind o femeie creștină subtilă, de Crăciunul următor i-a cumpărat un șirag frumos de perle. Și, precum îi spunea ea soției mele, “erau atât de frumoase!”

De multe ori căsnicia este un domeniu dificil; fiecare are tendința să ofere celuilalt ceea ce crede el că are nevoie. Soțiile se apropie de soții lor cu dragoste, când respectul este ceea ce ar avea ei nevoie. Soții se retrag, crezând că acesta este un mod de a arăta respect, “giving space – a oferi spațiu”, când ar trebui să se apropie de soțiile lor cu dragoste.

3. Ambele sunt capabile de a produce schimbare

În al treilea rând – aici devine glorios – atât respectul cât și dragostea sunt daruri convingătoare. Biblia ne învață că acest tip de dragoste este productiv - conferă farmec, frumusețe. Acest tip de respect este puternic - conferă demnitate.

Soții nu pot reproduce dragostea lui Cristos care a oferit Miresei Sale frumusețe. Pe când Mireasa era departe de Dumnezeu, El a murit pentru ea, din dragoste (“Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.” - Romani 5:8). Dar, asta nu înseamnă că soții nu trebuie să o imite. Imitând-o putem vedea niște efecte asemănătoare cu cele a Miresei față de care Cristos Își arată dragostea: o femeie iubită de soțul ei va crește în farmec și în frumusețe. În pasajul din Efeseni 5:25-33 se vorbește despre această dragoste care conferă perfecțiune.

Aceeași putere se găseste și în respectul pe care o femeie creștină îl are pentru soțul ei. Petru ne vorbește despre puterea pe care modul de abordare “curat și în temere” al unei soții îl poate avea asupra unui soț răzvrătit (“Dacă unii nu ascultă Cuvântul, să fie câştigaţi fără cuvânt, prin purtarea nevestelor lor, când vă vor vedea felul vostru de trai: curat şi în temere.” - 1 Petru 3:1,2).

Așadar, femeile și bărbații trebuie să se respecte și să se iubească unii pe alții din toată inima. Rezultatele pot fi uimitoare atunci când fiecare partener face ceea ce Scriptura îi poruncește să facă.

Sursa - https://www.desiringgod.org/articles/love-and-respect