Îți vei pierde credința în timpul facultății?


Dacă dăm crezare statisticilor, este puțin probabil să-ți păstrezi credința odată cu începerea facultății. Barna (n.t.- agenție de cercetare din California, fiind considerată una dintre cele mai cuprinzătoare organizații centrată pe interacțiunea dintre credință și cultură) estimează că 70% din studenții americani care încep facultatea ca și creștini practicanți, vor sfârși prin a avea îndoieli cu privire la veridicitatea credinței sau vor deveni necredincioși. Acești studenți, de obicei, nu se mai întorc la vechile crezuri după absolvire; Barna susține că 80% din cei care se reîntorc în biserică vor rămâne neimplicați.

Vei fi unul din cei 80%? Îți vei abandona credința când vei fi înconjurat de cei de-o seamă cu tine care nu cred în Dumnezeu? Mulți au impresia că credința lor timpurie îi va însoți pe tot parcursul vieții. Poate așa a gândit și Împăratul Ioas. El a început să domnească la vârsta de 7 ani (2 Cronici 24:1) și “a făcut ce este bine înaintea Domnului în tot timpul vieţii preotului Iehoiada” (2 Cronici 24:2), care îi era mentor și mare preot.

Cât timp a trăit Iehoiada, Ioas a urmat calea Domnului cu credincioșie, asigurându-se că și ceilalți fac la fel. I-a insiprat pe alții să dăruiască Domnului cu bucurie din veniturile lor: “Toate căpeteniile şi tot poporul s-au bucurat de lucrul acesta şi au adus şi au aruncat în ladă tot ce aveau de plătit” (2 Cronici 24:10).

Credința lui Ioas părea veritabilă.

Mult prea ușor de influențat

Când a murit Iehoiada, Ioas s-a alipit de cei de-o seamă cu el. Când căpeteniile regatului lui Iuda l-au vizitat după moartea preotului, Ioas și-a plecat urechea la spusele lor. După ce “s-au închinat înaintea împăratului” (2 Cronici 24:17), ceea ce probabil însemna că l-au flatat, Ioas a părăsit Casa Domnului și a început să slujească idolilor. Acești “prieteni” au reușit să-l convingă că sunt deschiși la minte, foarte informați și populari, iar Iehoiada fusese prea strict și de modă veche. Ioas i-a ascultat și a demolat toate lucrurile bune pe care le clădise până atunci, omorându-l chiar pe fiul lui Iehoiada care îl luase la întrebări cu privire la noua întorsătură a lucrurilor.

Acest comportament pare o răsturnare șocantă a situației, dar de fapt ne arată ca Împăratul Ioas se încrezuse în Iehoiada, nu în Dumnezeu. Credința sa nu era una personală. Din moment ce îi lipsea convingerea personală, a fost ușor de influențat de cei necredincioși din jurul său. Dumnezeu l-a judecat potrivit cu nelegiurile sale și a fost omorât de slujitorii săi la puțin timp după aceea.

Ioas ne dovedește că nu e important cât de promițător e începutul, ci cât de relevant e sfârșitul.

Pentru boboci și absolvenți

Mulți dintre noi am început greșit. Ne-am închipuit că dacă am crescut cu valorile corecte și am fost implicați în biserică, vom rămâne mereu credincioși Domnului. Eu asta credeam. Aveam râvnă pentru Domnul în liceu și apoi în facultate, dar când m-am cufundat în carieră, frecventarea bisericii a devenit tot mai sporadică și timpul petrecut cu Dumnezeu tot mai inconsecvent și mai grăbit.

Am descoperit că, cu cât petreceam mai puțin timp cu Domnul, cu atât mai puțin îmi doream să Îl cunosc. Colegii de muncă necredincioși mi-au devenit cei mai buni prieteni. La început îmi doream să împărtășesc credința mea cu ei, dar, cu timpul, ei au transferat indiferența lor spirituală asupra mea. Au avut o influență subtilă, dar profundă asupra priorităților mele. Cu cât credința mea se răcea mai mult, cu atât citirea Bibliei și mersul la biserică îmi păreau a fi mai mult legaliste decât dătătoare de viață. Doar când m-am confruntat cu suferința am început să-mi dau seama cât de importantă era credința mea.

Când ești în cadrul facultății, fie boboc, fie aproape de absolvire, ești într-un loc vulnerabil din punct de vedere spiritual. Este ușor să spui că îți vei însuși disciplinele spirituale sau te vei implica în comunități creștine mai târziu. Dar cu cât te afunzi mai tare în provocările vieții, cu atât ești mai tentat să pui deoparte căutarea după Dumnezeu până te simți mai așezat, căzând astfel în cursa în care toți oamenii necredincioși din jurul tău au căzut.

Totul se petrece gradual, de multe ori neobservabil.

Trei modalități prin care poți rămâne credincios

Ce poți face deci, prin ajutorul lui Dumnezeu, ca să fii unul din cei 20% de tineri crescuți în biserică, dar care rămân credincioși Domnului în timpul facultății?

În primul rând, nu te lăuda că nu vei cădea, sau ca dacă vei cădea, te vei întoarce în cele din urmă. Toți avem punctele noastre vulnerabile. Cere Domnului zilnic o pasiune netrecătoare pentru El. O bucurie nepieritoare. Cere-I să-ți păzească inima de rătăcire.

În al doilea rând, conectează-te cu Dumnezeu. Poate sună banal, dar citirea Bibliei și rugăciunea sunt lucruri simple care îți înfloresc viața spirituală. Când citești, încearcă mai bine să înțelegi, decât să treci peste pagini fără a reține nimic. Îmi place să folosesc un plan de citire a Bibliei pentru că nu trebuie să o răsfoiesc dimineața în căutarea unui pasaj potrivit pe care să-l citesc. Dacă abia ai început să citești Scriptura, îți recomand citirea unui pasaj din Noul Testament în fiecare zi. Încearcă să iei notițe, pune-ți întrebări, fă observații, cerându-I lui Dumnezeu să-ți deschidă ochii și să înțelegi Cuvântul Său. (“Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale” - Psalmul 119:18).

În al treilea rând, găsește o comunitate unde să ai parte de o părtășie creștină autentică. Găsește o biserică, un grup. Fă-ți în mod intenționat prieteni creștini și petrece-ți timpul cu ei. Prietenii creștini din timpul facultății reduc presiunea conformării cu lumea de afară. Oamenii din jurul nostru ne influențează mai mult decât credem. Împăratul Ioas este un exemplu despre cât de ușor este să-ți abandonezi credința atunci când ești înconjurat de oamenii nepotriviți.

Sfinți temporari

Charles Spurgeon, un mare predicator din Londra anilor 1800, a spus: “Ce ciur a fost Londra pentru mulți ca Ioas! Îmi aduc aminte de mulți a căror poveste începea așa: mereu prezenți în Casa Domnului, […] toți credeau că sunt creștini - apoi au ajuns la Londra. La început au mers […] într-un loc umil unde se vestea Evanghelia. Dar după un timp, s-au gândit că au lucrat din greu tot timpul săptămânii, și trebuie să ia puțin aer duminica; treptat s-au întovărășit cu oameni care îi atrăgeau încetul cu încetul de pe calea neprihănirii, până când acel “tânăr de treabă” ajungea la fel de netrebnic ca oricare alt om al Londrei. Cel ce părea a fi un sfânt, a devenit nu numai un păcătos, ci un fabricant de păcătoși.”

Niciunul dintre noi nu este imun la alunecarea treptată de pe calea Domnului. După cum vedem din viața împăratului Ioas, chiar și când în exterior pare că trăim o viață creștină, este ușor să începem să trăim ca cei din jurul nostru. Totuși, cei care Îl cunosc cu adevărat pe Hristos, nu pot cădea atât de ușor. 1 Ioan 2:19 spune: “ei au ieşit din mijlocul nostru; dacă ar fi fost dintre ai noştri, ar fi rămas cu noi”. Cei care părăsesc credința, nu au avut-o niciodată în adevăratul sens al cuvântului, la fel cum John Calvin spunea: „acest fel de creștini nu avut decât o formă superficială și temporară de credință”.

Vei cădea?

Te vei îndepărta de credință în timpul facultății? Poți să lupți împotriva curentului și să stai aproape de Domnul. În primul rând, “pe voi înşivă încercaţi-vă dacă sunteţi în credinţă. Pe voi înşivă cercaţi-vă. Nu recunoaşteţi voi că Isus Hristos este în voi? Afară numai dacă sunteţi lepădaţi.” (2 Corinteni 13:5). Întreabă-te dacă Isus este comoara ta sau dacă ai doar o credință împrumutată. Dacă ai îndoieli, angajează-te să-L urmezi pe Domnul la fel de asiduu cum urmărești să împlinești restul lucrurilor importante din viața ta.

Dacă Îl cunoști pe Dumnezeu cu adevărat și ai dovezile harului Său răscumpărător în viața ta, nu te teme de cădere. El te va sprijini. Te va întări și te va ajuta: “Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare.“ (Isaia 41:10).

Dacă ești al Său, atunci poți fi sigur că “Acela care a început în voi această bună lucrare o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos.” (Filipeni 1:6).

Sursa - https://www.desiringgod.org/articles/will-you-lose-your-faith-in-college