Cel mai bun lucru pe care l-ai putea face astăzi


Imaginează-ți că urci singur un munte. Dar nu este un munte oarecare. Pământul de sub tine se clatină și tot muntele este acoperit de fum. În vârf se află un nor gros cu fulgere și tunete. Dumnezeu coboară pe munte în foc și de fiecare dată când vorbești cu El, răspunde în tunet. Aceasta este ceea ce a exprimentat Moise in Exod 19.

Acum, compară această experiență cu ultima ta rugăciune.

Distras, din obligație, obișnuit – mă îndoiesc că astfel de cuvinte au venit în mintea lui Moise în timp ce urca muntele. Dar, aproximativ trei mii de ani mai târziu, rareori ne minunăm că Dumnezeu permite accesul unor oameni imperfecți în prezența Sa.

Cum a devenit miraculosul atât de obișnuit pentru noi? Este oare posibil ca experiențele noastre cu Dumnezeu să fie atât de fascinante?

Urcând muntele

Unul dintre mentorii mei locuiește în India. Anul trecut m-a sunat plângând, deranjat de starea bisericii din America. “Se pare că oamenii din America ar fi mai mulțumiți să își facă un selfie cu Moise. Nu știu că pot urca muntele chiar ei? De ce nu vor să urce muntele?”

Când a fost ultima dată când te-ai bucurat de un timp petrecut singur cu Dumnezeu? Timp atât de prețios încât nu ți-ai dorit să părăsești locul acela? Doar tu, citind cuvintele lui Dumnezeu, în sfânta Sa prezență.

Aveam cincisprezece ani când pastorul meu de tineret m-a învățat cum să mă rog și să citesc Biblia singur. Acum, mai bine de treizeci de ani mai târziu, tot nu găsesc o cale mai bună de a-mi începe ziua. Nu îmi pot imagina cum ar fi viața mea dacă nu m-aș reorienta zilnic să urc muntele.

Singur, în prezența Lui, sunt eliberat de mândrie, minciună și stres.

  • Mândria - stând în fața unei Persoane îmbrăcate într-o lumină de care nu poți să te apropii, te smerești: “Singurul care are nemurirea, care locuiește într-o lumină, de care nu poți să te apropii, pe care nici un om nu L-a văzut, nici nu-L poate vedea, și care are cinstea și puterea veșnică! Amin.” (1 Timotei 6:16)

  • Minciuna - vorbind cu un Judecător atotștiutor, nu poți să fii altfel decât onest: “Nici o făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol și descoperit înaintea ochilor Aceluia, cu care avem a face.” (Evrei 4:13)

  • Stresul - îngenunchind înaintea Dumnezeului care face ca oamenii să eșueze sau să reușească, vei înlocui neliniștea cu pacea: „Dacă nu zidește Domnul o casă, degeaba lucrează cei ce o zidesc; daca nu păzește Domnul o cetate, degeaba veghează cel ce o păzește.” (Psalmul 127:1)

Comunitatea ca profesie a credincioșilor

Deseori petrecem mult timp și efort adunând credincioșii împreună. Am devenit experți în a aduna creștini în jurul marilor trupe, a vorbitorilor cunoscuți sau în cadrul unor evenimente speciale. Unde am eșuat însă, este în a-i învăța pe credincioși cum să fie singuri cu Dumnezeu. Când a fost ultima dată când ați auzit pe cineva vorbind cu pasiune despre timpul lor personal cu Isus în Cuvântul Său? Adunând credincioși care nu petrec timp singuri cu Dumnezeu poate fi un lucru periculos.

Dietrich Bonhoeffer scrie în Viața împreună:

„Oricine nu poate fi singur, ar trebui să fie atent când vine vorba de o comunitate. Astfel de oameni vor face numai rău pentru ei înșiși și pentru comunitate. Singur ai stat înaintea lui Dumnezeu când El te-a chemat. Singur a trebuit să asculți de vocea lui Dumnezeu. Singur a trebuit să-ți iei crucea, să te lupți și să te rogi, și singur vei muri și vei da socoteală lui Dumnezeu. Nu te poți evita pe tine însuți, căci este tocmai Dumnezeu cel care te-a chemat pe tine. Dacă nu dorești să fii singur, respingi chemarea lui Dumnezeu pentru tine, și nu poți fi parte în comunitatea celor care sunt chemați.”

Cuvântul „comunitate” a ajuns să fie folosit încoace și încolo în toate cercurile creștine de astăzi. Dar adunările noastre pot fi nesănătoase dacă nu petrecem timp singuri, doar noi și Dumnezeu. Am fost în multe grupuri în care oamenii își împărtășesc propriile opinii. Problema nu este numai că perspectivele noastre nu sunt atât de profunde pe cât credem noi că sunt, ci că suntem atât de dornici să împărtășim gânduri originare din mintea noastră, când avem un Dumnezeu care spune:

„Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, și căile voastre nu sunt căile Mele”, zice Domnul.

"Ci cât sunt de sus cerurile față de pământ, atât sunt de sus căile Mele față de căile voastre și gândurile Mele față de gândurile voastre.”

(Isaia 55:8-9)

Vreau să știu gândurile lui Dumnezeu. Vreau să mă întâlnesc cu oameni care au citit cuvintele lui Dumnezeu, oameni care s-au rugat și au interacționat cu El. Vreau să am părtășie cu cei care au părtășie cu Dumnezeu. Nu mă interesează dacă aveți un doctorat în teologie sau o experiență de șaizeci de ani de viață. Prefer să vorbesc cu un copil de cincisprezece ani care a stat în prezența lui Dumnezeu.

Poți să iubești prea mult predicile?

Sunt atât de multe discuții în jurul cărților, predicilor și conferințelor. Nu sunt împotriva lor. La urma urmei, am dedicat o parte importantă a vieții mele predicând, scriind cărți și mergând la conferințe. Dar uneori mă întreb dacă e timpul să schimbăm obiectivul nostru.

Trebuie să privim la fapte. Creștinii americani consumă mai multe predici și cărți decât orice alt grup din istoria lumii, însă luați în considerare starea bisericii. Creșterea resurselor de acest fel a condus la o sfințenie mai mare? Mai multă intimitate cu Hristos? Am putea susține că starea bisericilor noastre ar fi și mai rea fără resursele creștine de care dispunem. Poate că așa este. Sau ar putea fi faptul că aceste resurse (și chiar acest articol) au potențialul de a distrage atenția oamenilor de la Sursa în sine? Poate că toate aceste cărți și predici despre Isus au împiedicat oamenii să interacționeze în mod direct cu El. Poate părea o blasfemie faptul că viața noastră de rugăciune ar putea fi slăbită de tot consumul acesta de materiale creștine. Cu toate acestea, am vrut să expun acest aspect.

Trăim într-o vreme în care majoritatea oamenilor se confruntă cu dificultatea de a se concentra asupra oricărui lucru. Suntem mereu în căutarea soluțiilor mai rapide. Deci gândul de a sta în liniște pentru a medita asupra Scripturii și rugându-ne în tăcere adâncă, poate fi cu ușurință înlocuit de ascultarea unei predici în timp ce conducem spre locul de muncă. Deși este cu siguranță mai bine decât nimic (având în vedere toate celelalte mesaje cu care suntem bombardați zilnic), ideea acestui articol este acela de a spune că nu există nici un înlocuitor pentru părtășia personală cu Dumnezeu.

Trebuie sa învățăm din nou să petrecem timp în liniște. “Opriți-vă și să știți că eu sunt Dumnezeu.” (Psalmul 46:10)

Ceva trebuie să dispară

A fost ușor pentru Pavel. El iubea să fie cu Isus. „A trăi este Hristos și a muri este un câștig.” (Filipeni 1:21). Preocuparea lui era cunoașterea deplină a lui Hristos: “Ba încă, și acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, față de prețul nespus de mare al cunoașterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate și le socotesc ca un gunoi, ca să câștig pe Hristos.” (Filipeni 3:8).

Timpul petrecut în singurătate cu Dumnezeu nu poate fi înlocuit. Dacă nu ai timp, trebuie să renunți la ceva pentru a face loc. Sari peste o masă. Anulează o întâlnire. Renunță la un obicei. Nu există nici un lucru mai important pe care l-ai putea face astăzi, decât să petreci timp în prezența lui Isus Hristos.

Dumnezeu, literalmente, hotărăște dacă tu vei mai lua sau nu o gură de aer. “El, care dă tuturor viața. suflarea și toate lucrurile.” (Faptele Apostolilor 17:25). Ar putea fi ceva mai important decât întâlnirea cu Cel care decide dacă mai trăiești în această zi? Ar putea fi ceva mai bun? Cum nu ne putem face timp pentru a fi cu Creatorul timpului?

Ce planuri atât de importante ai astăzi, încât ai trece pe lângă Creatorul Universului pentru a le îndeplini?

Sursa - https://www.desiringgod.org/articles/the-greatest-thing-you-could-do-today