Ultima scrisoare a lui Christopher Love către soția sa

Afecțiunile unui soț pentru soția lui, scrise înainte de a fi executat

„Dacă cei aleși s-ar putea prăpădi, atunci Isus Hristos ar trebui să fie necredincios Tatălui, fiindcă Dumnezeu Tatăl a oferit această misiune Fiului Său, ca oricine este ales mai dinainte, să fie păstrat în Hristos, pentru a-l duce în slavă.”

- Christopher Love -

“Şi voia Celui ce M-a trimis este să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci să-l înviez în ziua de apoi.”

- Ioan 6:39 -

Christopher Love, născut în 1618 a devenit un adept al congregației puritane* la vârsta de doar 14 ani. Mai târziu a ajuns un predicator prezbiterian și un activist în timpul Războiului Englez. În 1651 a fost decapitat pe baza unei presupuse conspirații împotriva Lordului Protector al Angliei, Oliver Cromwell. Love, împreună cu Thomas Watson și William Jenkyn au fost printre cei întemnițați din motiv de înaltă trădare. Cromwell i-a acuzat că au conspirat împotriva sa pentru a ajuta la reinstalarea monarhiei și a Regelui, după ce parlamentul îl înlăturase pe rege și îl acuzase de trădare, decapitându-l în cele din urmă. Watson a fost eliberat, Jenkyn a murit în închisoare, iar Christopher a fost executat prin decapitare.

Scrisoarea următoare este ultima dintre multele scrisori trimise soției sale, Mary Stone, alături de care a avut două fiice, decedate cât timp erau copile, și încă trei băieți – unul dintre ei născându-se la puțin timp după decapitarea sa.

Amabila și draga mea soție,

Trăiesc clipa în care, în curând, mă voi muta din această închisoare, în palatul meu ceresc. Mi-am sfârșit alergarea. Acum, îmi voi primi răsplata. Mă duc în ceruri, unde ceilalți doi copii ai noștri mă așteaptă. Pe tine te las pe pământ, împreună cu cei trei copilași ai mei. Cele două fetițe care mă așteaptă, nu au nevoie de îngrijirea mea, dar cei de jos au nevoie de tine. Mă liniștește gândul că fiicele noastre se odihnesc acum în sânul lui Avraam, iar copiii noștri de pe pământ vor rămâne pe brațele unei mame atât de tandre și de îngerești, cum ești tu.

Știu că acum ești o femeie cu un duh atât de mâhnit, dar fii liniștită; deși întristarea ta va fi mare la gândul că bărbatul tău a părăsit lumea aceasta, mă bucur totuși că astfel, durerile aducerii copilului nostru pe lume îți vor părea mai ușoare. Vei fi o mamă plină de bucurie, deși vei gusta amărăciunea văduviei. Dumnezeu are pregătite multe îndurări pentru tine. Rugăciunea unui soț care se află la un pas de moarte, nu este rostită în zadar.

Spre rușinea mea o spun, nu m-am rugat niciodată pentru tine aflându-mă în libertate, așa cum am făcut-o aici, singur, în această închisoare. Aș putea să-ți scriu multe rânduri, dar am să-ți transmit câteva sfaturi practice, care să te însoțească după plecarea mea:

1. Caută să rămâi sub povara unei slujiri sănătoase, profunde și care Îl onorează pe Dumnezeu. Oh, sunt mulți înșelători în lume azi, dar turma lui Hristos Îi cunoaște glasul, și nu va merge nicidecum după un străin. Ia seama să crezi doar slujitorul care propovăduiește calea dreaptă a lui Dumnezeu în adevăr, și urmează sfatul lui Solomon: “Încetează să mai asculţi învăţătura, dacă ea te depărtează de învăţăturile înţelepte.” (Proverbe 19:27).

2. Învață-ne copiii ce este cunoștința de Dumnezeu. Mama trebuie să ia locul de învățător în lipsa tatălui – „Cuvintele împăratului Lemuel - Învăţătura pe care i-o dădea mama sa.” (Proverbe 31:1). Iată, cuvintele pline de înțelepciune le auzise de la mama lui. Timotei, de asemenea, a învățat ce este credința adevărată de la bunica sa – “Îmi aduc aminte de credinţa ta neprefăcută, care s-a sălăşluit întâi în bunica ta Lois şi în mama ta Eunice şi sunt încredinţat că şi în tine.” (2 Timotei 1:5).

3. Roagă-te în fiecare zi ca cei încredințați ție să se regăsească printre familiile care Îl cheamă pe Dumnezeu.

4. Trudește să ai un „duh blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu.” (1 Petru 3:4).

5. Nu tânji după confort, ci mai degrabă privește la harul ce ți-a fost oferit. Uită-te la sfârșitul plin de suferință al lu Hristos, și nu la măsura necazului tău.

6. Dă-ți toate silințele să ai o credință sănătoasă în momentul în care Dumnezeu va îngădui durerea să vină peste tine, pentru ca odată cu revărsarea suferinței, mângâierea divină să se revarse și mai mult. “Căci, după cum avem parte din belşug de suferinţele lui Hristos, tot aşa, prin Hristos avem parte din belşug şi de mângâiere.” (2 Corinteni 1:5). Deși este bine să-ți păstrezi o atitudine aspră dar sfântă a inimii, totuși este spre întristarea ta să-ți amărăști sufletul prin frica și îndoiala care știrbesc din adevărul harului care ți-a fost oferit. Dacă vreodată am avut o convingere fermă a prezenței harului adevărat în cineva, acel cineva ai fost tu. La fel cum Petru mărturisea despre Silvan: „V-am scris prin Silvan, care cred că este un frate credincios, ca să vă sfătuiesc şi să vă adeveresc că adevăratul har al lui Dumnezeu este harul acesta de care v-aţi alipit.” (1 Petru 5:12).

7. O, sufletul meu drag, a cărui inimă a fost neclintită și a cărui umblet a fost sfânt, pentru ce te îndoiești? Pășesc spre ziua de mâine oferindu-mi trupul celor ce nu-mi pot lua sufletul, cu toată îndrăzneala, așa încredere am în tine.

8. Când îți vei simți inima prea sigură pe sine și îngâmfată, alungă stricăciunea care îți dă târcoale. Apoi, privește încrezătoare la harul lui Hristos, dincolo de slăbiciunile tale.

9. Cercetează și pune la inimă legământul prin har în lumina meritului lui Isus Hristos, și fii uimită de implicațiile lui; ai parte de un legământ care ia în considerare ținta ta, eforturile și dorințele tale, nu faptele în sine; onestitatea, nu perfecțiunea; neprihănirea Altcuiva, nu a ta - neprihănirea lui Isus Hristos, ca și cum aceasta ți-ar aparține ție. Oh, dragostea mea, bizuiește-te pe această dragoste nesfârșită a lui Dumnezeu, care se regăsește în Hristos.

10. Ascunde voia ta în voia lui Dumnezeu. Este o cupă amară pe care orice om trebuie s-o bea, dar care ne-a fost rânduită de Dumnezeu Însuși. Când Pavel a trebuit să sufere în Ierusalim, creștinii l-au încurajat: “Voia lui Dumnezeu să se facă!”. Ah, așa îmi doresc să spui și tu când voi ajunge clipa morții mele: “Voia Domnului să se facă!”

11. Bucură-te de bucuria mea. Să mă jelești ar însemna să-mi invidiezi eliberarea sau să-mi pui la îndoială bucuria. “Nu vă mâhniți, căci bucuria Domnului va fi tăria voastră.” (Neemia 8:10). Oh, așa mă rog și pentru tine, ca bucuria Domnului nostru să fie tăria ta. Draga mea soție, rămâi cu bine. Nu te voi mai numi “soție”și nu-ți voi mai vedea fața, dar sunt plin de bucurie pentru că mă voi întâlni cu Mirele meu, Domnul Isus Hristos, alături de care voi rămâne în legământ pentru veșnicie.

12. Alungă gândul de a rămâne necăsătorită după moartea mea. Când Dumnezeu îți va oferi o oportunitate favorabilă, ia-o cu toată încrederea. Dar ai grijă să te căsătorești numai în Domnul. Fii cu băgare de seamă ca bărbatul care va dori să te ia de soție să aibă o fire blândă și plină de bunătate, care să nu te întristeze câte zile mai ai de trăit pe pământul acesta.

Rămâi cu bine, dragostea mea, din nou îți spun: rămâi cu bine!

Fie ca Domnul Isus să rămână alături de tine. El, Creatorul cerului și al pământului să-ți fie Soț, iar Dumnezeu Tatăl să rămână părintele copiilor noștri – asta e rugăciunea soțului tău care e gata să treacă în veșnicie.

Cel mai iubitor prieten al tău, până la moarte,

Christopher Love

Ziua glorificării mele,

Din Turnul Londrei,

August 22, 1651

*principiile puritanismului - subliniază absoluta suveranitate a lui Dumnezeu, recunoaște autoritatea supremă a Bibliei, crede în importanța predicării Cuvântului ca mijloc de aducere a oamenilor la Hristos, are o atitudine militantă de păstrare a purității Bisericii prin renunțarea la rămășițele de ceremonii și practici fără suport în textul Bibliei.

Sursa - http://www.apuritansmind.com/puritan-favorites/christopher-love/loves-last-letter/