Plictisit de viață


Cum să lupți împotriva apatiei spirituale

Miezul verii...Părinții copiilor școlari cunosc această perioadă de instalare a plictiselii. Noutatea vacanței de vară a trecut. Timpul liber a devenit o rutină. Acum, părinții sunt informați că nu mai este nimic de făcut, ceea îi determină să își dea ochii peste cap, dorindu-și să poată avea și ei luxul de a se plictisi și de a nu avea nimic de făcut.

Dar, adevărul este că și părinții se plictisesc uneori. Doar că în această etapă din viață, plictiseala nu ia forma de "nu este nimic de făcut". Noi părinții, ne străduim constant să trecem printr-o listă nesfârșită de responsabilități, obligații, sarcini și angajamente. Întotdeauna există mult mai multe lucruri de rezolvat, decât suntem capabili s-o facem. Așadar, plictiseala părinților a luat forma de lipsă și pierdere a bucuriei.

Indiferent de formele pe care le ia, trebuie sa fim atenți la ceea ce vrea să ne transmită această stare.

Ce este Plictiseala?

Foarte simplu - plictiseala înseamnă dezinteres. Este acea condiție de a considera ceva, pe cineva, un subiect, o anumită sarcină, un eveniment sau orice din viața ta ca fiind neinteresant.

De exemplu, atunci când unul dintre copiii mei îmi spune: "Sunt plictisit. Nu am nimic de făcut!", nu înseamnă că el literalmente nu are nimic de făcut. Ce vrea să spună, de fapt, este: "Nu există nimic interesant pentru mine de făcut." Tocmai din acest motiv, copiii mei nu spun asta în prezența mea, deoarece știu că le voi oferi imediat ceva bun de făcut – de cele mai multe ori complet neinteresant pentru ei.

De aceea, putem fi foarte ocupați, dar foarte plictisiți în același timp, fiindcă plictiseala nu este opusul ocupației, ci este opusul interesului. Nu este o problemă legată de a avea sau nu ceva de făcut, este o problemă de interes. Ceea ce mă face să cred că are o legătură directă cu bucuria.

"A fi plictisit" înseamnă același lucru cu "a fi leneș"?

Este puțin probabil să găsești cuvântul "plictisit" în Biblie. Dar cu siguranță vei găsi cuvântul "leneș" (Proverbe 12:24; Eclesiastul 10:18; Matei 25:26; Proverbe 6:6; 21:25; Tit 1:12; Proverbe 19:15, 2 Tesaloniceni 3:11), iar Scriptura arată clar că acestă trăsătură de caracter este una păcătoasă.

Deci, a te plictisi semnifică același lucru cu a fi leneș sau inactiv? Nu neapărat. Există multe motive pentru care s-ar putea să ne simțim dezinteresați: lipsa somnului, boala, slăbiciunea, depresia, durerea de orice natură, dezamăgirea etc. Însă, ar putea fi doar un moment de indulgență, sau ar putea fi lenea însăși, purtând plictiseala ca o deghizare.

Tratamentul greșit

În exprimarea liberă, "plictisit" este în general înțeles ca o experiență temporară de dezinteres. Cât de păcătoasă poate deveni această experiență, depinde de ceea ce o alimentează. Fiecare experimentăm plictiseala cu o oarecare regularitate, însă, deși o găsim respingătoare, asta nu ne alarmează neapărat.

Cu toate acestea, ne gândim la plictiseală sau lenevie ca fiind ceva diferit – o trăsătură de caracter habituală persistentă și negativă, pe care nu am atribui-o oricui, și ceva ce considerăm ca fiind dăunator, chiar periculos nu doar pentru cel ce o practică, dar și pentru cei din jurul lui. De exemplu, un muncitor ar putea fi plictisit (dezinteresat) de munca sa, și totuși să lucreze cu sârguință, dar un muncitor leneș va lucra cu neglijență, în detrimentul tuturor.

Totuși, diagnosticarea diferenței dintre cele două stări poate fi complicată. Foarte rar, o persoană leneșă va fi suficient de onestă cu ea însăși; cel mai probabil se va descrie ca fiind plictisită, iar lucrurile pe care vrea să le evite le va numi plictisitoare. Asta înseamnă că plictiseala nu are aceleași implicații morale negative ca și lenea. Dar, folosită în acest context, lenea poate fi deghizată în plictiseală. În esență, avem nevoie de un diagnostic precis pentru a trata eficient o boală. Plictiseala si lenea nu sunt neapărat aceeași problemă. Trebuie să înțelegem ce ne spune plictiseala, pentru a nu aplica tratamentul greșit.

Ce vrea să ne transmită plictiseala

Când ne simțim plictisiți, de cele mai multe ori ne punem întrebarea: "Unde este bucuria, împlinirea, satisfacția?" Plictiseala este ceea ce simțim în momentul în care ne-am pierdut încrederea în ceea ce credeam că ne va aduce împlinire, având o și mai mare sete după fericire. Ca atare, este un avertisment și o invitație, în același timp.

Gândiți-vă la plictiseală ca la un indicator de avertizare. Ceva a cauzat scăderea nivelului de nostru de interes, fără să mai avem bucurie. Ce este, oare? Poate este o problemă de sănătate fizică, care necesită îngrijire. Poate este vorba de o problemă emoțională. Poate suntem tentați să tolerăm lenevia. Sau mai mult, poate tocmai am creat un idol al egoismului, săvârșind un îndoit păcat, și am „săpat puţuri, puţuri crăpate, care nu ţin apă.” (Ieremia 2:13).

Una dintre cele mai groaznice tragedii ale egoismului se regăsește în faptul că, pe cât de mult ne dăruim egocentrismului și atenției exagerate față de noi înșine, pe atât de puțin vom fi capabili să ne bucurăm de lucrurile din jurul nostru. Ne vom simți neîmpliniți dacă avem parte de lucruri care nu se potrivesc cu preferințele noastre personale restrânse, care nu îmbunătățesc reputația noastră personală sau care nu se regăsesc printre interesele noastre. Ori de câte ori întâlnim un indicator de avertizare de felul acesta, noi trebuie să știm că Dumnezeu vrea să ne transimtă următorul lucru: ceva mult mai important are nevoie de atenția noastră!

Astfel, ne putem gândi la plictiseală ca la o invitație plină de bunătate a lui Dumnezeu față de noi. O invitație pentru a explora și a descoperi nivelul de bucurie pe care îl putem găsi în adâncimea, înălțimea, profunzimea și lărgimea revelației și dragostei Sale speciale. Dacă plictiseala este o expresie a setei după fericire, atunci Dumnezeu ne face această mare invitație:

„Voi, toţi cei însetaţi, veniţi la ape, chiar și cel ce n-are bani! Veniţi și cumpăraţi bucate, veniţi și cumpăraţi vin și lapte, fără bani și fără plată! De ce cântăriţi argint pentru un lucru care nu hrănește? De ce vă daţi câștigul muncii pentru ceva care nu satură? Ascultaţi-Mă dar și veţi mânca ce este bun și sufletul vostru se va desfăta cu bucate gustoase.”

(Isaia 55:1-2)

Un infinit interesant

G.K. Chesterton a spus: "Nu există pe pământ vreun subiect neinteresant; singurul lucru care poate exista este o persoană neinteresată" (Heretics, 13). Când ne simțim dezinteresați de ce se află în jurul nostru – fără să fie vorba de o problemă de sănătate sau o problemă mai complexă a păcatului - nu ar trebui să ne lăsăm înșelați de ideea că am epuizat tot ceea ce ne-ar putea interesa. Ar trebui să luăm în considerare faptul că nu suntem suficient de mulțumitori și ar trebuie să lucrăm mai mult la starea fericirii noastre.

Biblia este o comoară inepuizabilă de adevăr, iar lumea și oamenii din jurul tău sunt niște adâncimi ale cunoștinței pe care Dumnezeu ți le-a oferit pentru a le explora. Lasă ca plictiseala să aibă același efect ca și epuizarea ta fizică după ce ai urcat câteva scări – trebuie să-ți mărești capacitatea!

Ascultă cu atenție ce vrea să-ți transmită starea ta de plictiseală. Nu este altceva decât o sete după fericire. Nu-ți stâmpăra setea aceasta cu distracție și divertisment ieftin; nici cu preocupări egoiste – doar în cazul în care dorești să dezvolți în tine lene, nemulțumire cronică, neîmplinire și nefericire spirituală.

Dacă iei seama la avertismentul plictiselii, vei descoperi puțurile crăpate din viața ta care nu ţin apă. Dacă îi accepți invitația, te va duce la adevăratul izvor nesfârșit de fericire, lângă Dumnezeu.

Sursa - https://www.desiringgod.org/articles/bored-to-life