Când Dumnezeu pare absent


Lipsa prezenței lui Dumnezeu ne face să ne simțim în nesiguranță. Am scris o carte pe care am intitulat-o “Când Dumnezeu nu este acolo” și oamenii mă tot întreabă: "Când Dumnezeu nu este acolo? Nu știi că Dumnezeu este mereu, peste tot?”

Nu este ușor să ne gândim la Dumnezeu ca fiind absent, dar dacă evităm să luăm în considerare și această posibilitate, nu vom ajunge să înțelegem ce înseamnă cu adevărat bucuria. Am învățat să definesc această situație în felul următor: "Dumnezeu nu este prezent așa cum ne-am dori noi, ci așa cum avem nevoie."

Dumnezeu a fost și este încă prezent cu noi în toate circumstanțele: susținând temeliile lumii, prin dezvăluirea Cuvântului Său, prin întocmirea și păstrarea legămintelor, prin trimiterea Duhul Său și, în mod deosebit, oferindu-ni-L pe Isus Hristos.

NU AICI, ÎNCĂ

Dumnezeu, de cele mai multe ori, nu este prezent în felul în care ne-am dori noi. În timp ce locuim pe acest pământ și trăim în trupuri neglorificate, nu putem vedea chipul lui Dumnezeu, singurul Stăpânitor, Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor, singurul care are nemurirea, care locuieşte într-o lumină de care nu poţi să te apropii, pe care niciun om nu L-a văzut, nici nu-L poate vedea şi care are cinstea şi puterea veşnică!” (1 Timotei 6:16).

Biblia folosește expresia de "fața lui Dumnezeu" pentru a se referi la prezența sa reală, clară, tangibilă, care nu are nevoie de intermediari (“Ei vor vedea faţa Lui şi Numele Lui va fi pe frunţile lor.” - Apocalipsa 22:4). Aceasta este prezența lui Dumnezeu pe care o vom experimenta numai când Isus se va întoarce, va glorifica trupurile credincioșilor și va aduce cerul și pământul nou, pentru că “ştim că atunci când Se va arăta El, vom fi ca El, pentru că Îl vom vedea aşa cum este” (1 Ioan 3:2). Este forma prezenței depline a lui Dumnezeu pe care o dorim cel mai mult (“Pe cine altul am eu în cer afară de Tine? Şi pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine” - Psalmul 73:25). "Ne place mult mai mult să părăsim trupul acesta, ca să fim acasă la Domnul" (2 Corinteni 5:8).

Până atunci suntem asemenea lui Moise, rugându-L să ne arate slava Lui, dar fiind limitați de ceea ce existența noastră umană căzută poate să experimenteze (“Moise a zis: ‘Arată-mi slava Ta!’ Domnul a răspuns: ‘Voi face să treacă pe dinaintea ta toată frumuseţea Mea şi voi chema Numele Domnului înaintea ta; Faţa nu vei putea să Mi-o vezi, căci nu poate omul să Mă vadă şi să trăiască!’” - Exodul 33:18-20).

Până în ziua aceea suntem ca femeia din Cântarea Cântărilor care îl aude pe preaiubitul ei la ușă, dar când îi deschide, el se face nevăzut: “M-am sculat să deschid iubitului meu […] dar plecase, se făcuse nevăzut. Înnebuneam când îmi vorbea. L-am căutat, dar nu l-am găsit; l-am strigat, dar nu mi-a răspuns” (Cântarea Cântărilor 5:4-6).

Până în momentul în care Isus Se va reîntoarce și va coborî prezența deplină a dumnezeirii, noi suntem ca împăratul David, care știe că plinătatea bucuriei și împlinirea veșnică pot fi găsite numai în prezența feței lui Dumnezeu (“înaintea Feţei Tale sunt bucurii nespuse şi desfătări veşnice, în dreapta Ta.” - Psalmul 16:11). Suntem ca Pavel, suspinând alături de întreaga creație, după ziua întoarcerii lui Isus (“[…] toată firea suspină şi suferă durerile naşterii. Şi nu numai ea, dar şi noi, suspinăm în noi şi aşteptăm înfierea, adică răscumpărarea trupului nostru” - Romani 8:22-23).

ABSENȚA LUI NU ESTE O ÎNTÂMPLARE

Poate chiar în acest moment experimentezi absența lui Dumnezeu în viața ta. Vrei mai mult din Dumnezeu decât simți momentan. O astfel de veste poate fi o ușurare bine primită. S-ar putea să te simți vinovat, ca și cum ai fi un creștin de mâna a doua, pentru că Dumnezeu pare departe. Toate formele de îndoială îți inundă inima atunci când dezvolți acea dorință profundă pentru a simți prezența reală a lui Isus. Ești cuprins de teamă când te gândești că poate îți lipsește credința, din moment ce nu simți prezența Sa așa de repede cum ți-ai dori.

Dar această vinovăție, îndoială și frică nu rezultă neapărat din lipsa prezenței lui Dumnezeu. Dimpotrivă, Dumnezeu este prezent în felul în care ai nevoie, nu în felul în care îți dorești. Cunoscând acest adevăr, vei putea să experimentezi speranța și siguranța dumnezeiască după care tânjești atât de mult.

Absența lui Dumnezeu nu este o întâmplare. Dumnezeu a pus la cale toată realitatea (1 Cronici 29:11-12; Isaia 46:9-10; Ioan 1:3), inclusiv acest adevăr. Așa că, din moment ce Dumnezeu are în vedere întotdeauna să Se glorifice pe Sine și să facă bine celor ce Îl iubesc, atunci putem fi siguri că absența Lui în viața noastră este, de fapt, pentru Gloria Sa și pentru bucuria și binele nostru. “Știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său” (Romani 8:28).

Iată patru moduri prin care putem fi convinși că sentimentul de îndepărtare a prezenței lui Dumnezeu urmărește bucuria și binele nostru:

1. BUCURIE ÎN MIJLOCUL CĂUTĂRII

Nu căutăm și nici nu așteptăm să găsim ceea ce deja avem. Nu tânjim după ceva ce deja cunoaștem foarte bine și este aproape de noi. Dumnezeu Se folosește de distanța prezenței Sale pentru a ne provoca să tânjim după El și să-L dorim mai mult ca orice.

Căutarea prezenței lui Dumnezeu este una dintre marile bucurii ale vieții creștine. “Puii de leu duc lipsă şi li-i foame, dar cei ce caută pe Domnul nu duc lipsă de niciun bine.” (Psalmul 34:10).

Îl simți pe Dumnezeu îndepărtat? Poate că Dumnezeu se folosește de acest sentiment pentru a te atrage înspre El. Fii plin de bucurie și speranță în timp ce cauți pe Cel mai demn de energia și efortul tău.

2. ÎMPLINIRE ÎN TIMPUL AȘTEPTĂRII

Îți amintești cum era să fii copil în dimineața de Crăciun? Așteptai cu nerăbdare în patul tău să vină dimineața să poți alerga sub bradul împodobit ca să descoperi cadourile ce ți-au fost pregătite de părinți, împachetate meticulos în hârtie colorată. Atunci am învățat ce înseamnă bucuria și nerăbdarea în timpul așteptării.

Pe măsură ce dorința noastră pentru a ne apropia de Dumnezeu crește, crește și speranța de plinătate care ne poate împlini. El ne va întări și ne va încuraja într-un mod unic, în timp ce descoperim darul așteptării revenirii Sale. “Hristos după ce S-a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară nu în vederea păcatului, ci ca să aducă mântuirea celor ce-L aşteaptă.” (Evrei 9:28).

3. ADMIRAȚIE PRIN DORINȚĂ

Mi-e dor de soția mea când nu sunt alături de ea. De ce? Pentru că o iubesc. Aceasta poate părea o declarație foarte bine întemeiată, dar când vine vorba de relația noastră cu Dumnezeu, ne lipsește această logică. Credem că ceva este în neregulă cu noi când nu Îl simțim pe Dumnezeu atât de aproape pe cât am vrea noi. Dorim prezența lui Dumnezeu, dar ceva nu pare să fie corect. Îl simțim atât de departe. Ar fi prea mult să spunem că Îl iubim și Îl dorim pe Dumnezeu la fel cum o soție iubitoare își așteaptă soțul pe care nu l-a văzut de mult timp?

Dorința sau așteptarea noastră nu este neapărat dovada că Dumnezeu este departe de noi într-un mod negativ. Poate că vrem să ne fie mai aproape. Sentimentul de lipsă și dorința de apropiere față de El demonstrează faptul că iubirea noastră pentru Dumnezeu este puternică. În acest fel, absența Lui ne ajută să conștientizăm câtă nevoie avem de El și cât de mult tânjim după prezența Sa, acesta fiind un dar al Duhului Sfânt.

Haideți să fim plini de uimire și admirație privind felul în care ne provoacă să Îl dorim și mai mult.

4. VESELIE TAINICĂ

Întotdeauna mi-au plăcut poveștile pline de mister. Îmi place să descopăr lucruri noi la soția mea, lucruri pe care nu le-am știut înainte să ne căsătorim. Îmi place să văd lucruri noi pline de adevăr într-un text biblic pe care l-am mai citit de o sută de ori înainte. Oamenii iubesc misterul. Dar cele mai multe mistere au un sfârșit. Când misterul ajunge să fie înțeles, fiorul creat de acesta, dispare.

Însă, nu există nici un mister mai mare decât Dumnezeu Însuși: “O, adâncul bogăţiei, înţelepciunii şi ştiinţei lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecăţile Lui şi cât de neînţelese sunt căile Lui!” (Romani 11:33).

Faptul că prezența lui Dumnezeu este înconjurată de un mister pe care nu-l vom putea desluși decât în veșnicie, ne poate umple ființele de o nesfârșită bucurie. Cum va arăta gloria Lui? Ce trăiri vom simți în momentul în care ni se va face de cunoscut revelația deplină a milei Sale? Tainele nedeslușite ale lui Dumnezeu pe care le putem experimenta cel mai bine în absența Lui prezentă, sunt exclusiv pentru bucuria și desăvârșirea noastră.

FRÂNTURI DE VEȘNICIE

Dincolo de mister stă descoperirea. Fiecare părticică din Dumnezeu pe care o descoperim ne face că conștientizăm cât de profundă și plină de semnificație este această călătorie a cunoașterii Lui fără sfârșit. Această călătorie misterioasă, nu este decât o frântură din ceea ce vom experimenta în veșnicie. Nu vom înceta să aflăm lucruri demne de uimire și admirație când vine vorba de profunzimea bunătății lui Dumnezeu, mila, credincioșia, dreptatea și puterea Sa.

Ce dar minunat al harului este faptul că Dumnezeu ne oferă posibilitatea să întrezărim frumusețea acestei descoperiri veșnice, pe măsură ce răzbatem prin momentele în care El pare să fie absent. Ce adevăr uimitor este faptul că Dumnezeu ne-a făcut părtași prezenței Sale viitoare.

Chiar și bucuriile depline pe care le putem experimenta acum în prezența Lui limitată și tainică - prin căutare, așteptare, tânjire, dorințe și întrebări - nu sunt decât o mică frântură din sărbătoarea nesfârșită a revelației pe care o vom privi în momentul revenirii prezenței Sale depline.

Sursa: https://www.desiringgod.org/articles/when-god-isnt-there