Având încredere în Dumnezeu în cele mai grele situații

„Gândurile Mele nu sunt gândurile voastre şi căile voastre nu sunt căile Mele, zice Domnul. Ci, cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile Mele faţă de gândurile voastre.”

Isaia 55:8, 9

Dumnezeu nu promite că nu vom avea parte de durere, aici și acum. Ne iubește prea mult ca să nu îngăduie și situații dificile prin care să trecem. Se îngrijește prea mult de noi ca să nu permită durerii și încercărilor să vină peste noi. Dar prin orice suferință, El își face cunoscut scopul măreț pentru binele nostru etern. El îngăduie și permite durerii să lucreze în noi, spre bucuria noastră finală și veșnică.

Dumnezeu ne iubește uneori prin căi neînțelese de noi, oamenii. Putem observa asta de-a lungul întregii Biblii și în special în puterea misiunii pe care a îndeplinit-o Isus Hristos.

Așteptări omenești

La un moment dat în Scriptură, Hristos Își întreabă ucenicii ce cred oamenii despre El și lucrarea Lui. Apoi îi întreabă și pe ei: “Voi cine credeți că sunt Eu?” Din acest moment, până la intrarea în Ierusalim pentru a-Și îndeplini chemarea surprinzătoare, Isus îi va pregăti pe ucenici pentru șocul care va urma.

Ca răspuns, în numele tuturor, Petru face următoarea mărturisire: “Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!” (Matei 16:16). El răspunde fără ezitare. Dar această încredere nu se datorează lui și puterii sale, ci este darul lui Dumnezeu. “Isus a zis: ‘Ferice de tine, Simone, fiindcă nu carnea şi sângele ţi-au descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu, care este în ceruri.’“ (Matei 16:17).

În cele din urmă, Petru și restul ucenicilor ajung să înțeleagă aceste lucruri, totuși, au un mare obstacol înaintea lor. Ei au nevoie să fie dezamăgiți, treziți de adevărul crunt ce-l vor experimenta. Toți au așteptări omenești despre Hristos, crezând că El va cuceri imperii și va distruge întreaga opoziție, câștigând victorios aici și acum, oferindu-le glorie în fața tuturor. Așa că Isus este nevoit să le spulbere gândurile și închipuirile lor firești. “De atunci încolo, Isus a început să spună ucenicilor Săi că El trebuie să meargă la Ierusalim, să pătimească mult din partea bătrânilor, din partea preoţilor celor mai de seamă şi din partea cărturarilor; că are să fie omorât şi că a treia zi are să învieze.” (Matei 16:21).

Apoi Petru, cuprins de o încredere în sine, văzând că răspunsul la întrebarea lui Hristos este corect, “L-a luat deoparte şi a început să-L mustre, zicând: ‚Să Te ferească Dumnezeu, Doamne! Să nu Ţi se întâmple aşa ceva!’. Dar Isus S-a întors şi a zis lui Petru: ‚Înapoia Mea, Satano , tu eşti o piatră de poticnire pentru Mine! Căci gândurile tale nu sunt gândurile lui Dumnezeu, ci gânduri de ale oamenilor.’ ” (Matei 16:22, 23)

Mai presus de înțelegerea noastră

Petru și ceilalți ucenici L-au identificat pe Isus în mod corect, fiind Hristosul, dar încă nu sunt conștienți ce presupune acest lucru – în termenii lui Dumnezeu. Ei se concentrează pe lucruri omenești, nu pe ceea ce Dumnezeu are de îndeplinit prin Fiul Său. Isus este într-adevăr Hristosul, dar El va fi răstignit. Va muri. Chiar și așa, El va triumfa și va reveni în glorie. Dar până la desăvârșirea lucrării și până la încununarea Sa în glorie, El mai întâi trebuie să Se lase înfrânt. El va urma calea suferinței și va cunoaște durerea provocată de rușine și trădare.

Petru având mintea setată pe lucruri pământești crede că Isus este Hristosul, cel care răscumpără lumea, așa că nu va muri! Ci va triumfa, și împreună cu El și cei care-L urmează. Dar Isus are un alt scop, pe care îl dezvăluie ucenicilor Lui, având mintea conectată cu Tatăl: “Eu sunt Hristosul, așa că Mă voi lăsa umilit dar voi învia plin de onoare. Și cei care Mă urmează și Mă vor urma de acum înainte vor fi umiliți, dar vor sfârși prin învierea plină de glorie, de care vor avea parte dacă Mă urmează până la capăt.”

Petru, neînțelegând încă planul surprinzător al Mântuitorului este de accord cu onoarea și învierea; mai puțin cu suferința și rușinea. El gândește natural, firesc. El are gânduri pământești. El are încă așteptări omenești. Nu poate înțelege pe deplin ce se va întâmpla cu Hristos. Așa suntem noi, oamenii, de atunci și până acum.

Bucurie în mijlocul greutăților

Limitați și căzuți, noi nu suntem doar înclinați spre a avea așteptări firești. Noi suntem legați și cuprinși de firea pământească. Isaia declară acest lucru în capitolul 55: „Gândurile Mele nu sunt gândurile voastre şi căile voastre nu sunt căile Mele. Cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile Mele faţă de gândurile voastre.” Așteptările noastre sunt departe de ceea ce Dumnezeu gândește și planifică.

Dacă Dumnezeu ne-ar lăsa să ne încredem în căile și presupunerile noastre, nu am avea niciodată capacitatea să descoperim pacea în zilele cele mai întunecate. Nu am vedea pustiul ca pe un loc potrivit în care să găsim viața. Nu am avea puterea să experimentăm bucuria inexplicabilă în mijlocul celor mai grele momente.

Dar gândurile lui Dumnezeu sunt mai înalte decât gândurile noastre. El ia durerea și suferința pe care noi niciodată nu am vrea să le trăim, și prin ele, în ele și în ciuda lor, ne transformă și ne aseamănă cu Fiul Său. Isus Însuși a îmbrățișat cele mai grele momente pe cruce, pentru salvarea noastră veșnică.

Indiferent cât de mult ni se pare că suntem încolțiți de vrăjmașii noștri, în cele din urmă îi vom vedea risipindu-se. Oricât de inevitabilă ni se pare înfrângerea, vom întrezări victoria de departe.

Asta știm: căile lui Dumnezeu sunt mai presus de căile noastre, iar în momentele noastre cele mai dificile, aici și acum, Isus este statornic și neschimbat, gata să lucreze pentru binele și bucuria noastră nesfârșită.

Sursa - https://www.desiringgod.org/articles/even-this