Când cuvintele te rănesc


Zicala "cuvintele nu mă vor răni niciodată" nu are la bază un principiu al Scripturilor. Cuvintele pot răni, chiar și atunci când vin din partea unui necunoscut. Dumnezeu a făcut o lume în care cuvintele sunt puternice: “Moartea şi viaţa sunt în puterea limbii” (Proverbe 18:21). Deși nivelul conversațiilor făcute în mod public în această eră digitală scade tot mai mult, până la standarde minime, Dumnezeu nu ne-a lăsat fără un model după cum ar trebui să răspundem la durere atunci când suntem răniți prin cuvinte.

Dacă răsfoiți prin Noul Testament, veți găsi atacuri verbale la adresa lui Isus, a apostolilor Săi și a bisericii Sale, aproape pe fiecare pagină. Uneori aceste atacuri iau amploare și duc la agresiuni fizice - Ștefan este omorât cu pietre, Iacov ajunge în situația de a deveni martir, Petru și Pavel sunt întemnițați, Isus este răstignit – dar, în toate aceste împrejurări, ceea ce rămâne constant și semnificativ este valul de vorbe aduse împotriva lui Isus și a urmașilor Săi. Loviturile prin cuvinte nu sunt altceva decât o persecuție verbală.

În Noul Testament, clevetirea și ocărârea sunt două dintre principalele cuvinte folosite foarte frecvent în contextul de atac verbal. Primii creștini erau așa de obișnuiți să fie vorbiți de rău, încât au dezvoltat un vocabular bogat - dacă se poate numi așa - în a exprima ceea ce simțeau: erau calomniați, defăimați, insultați, blestemați, marginalizați, ocărâți, batjocoriți și vorbiți de rău. Dintre toți acești termeni, “a ocărî” pare a fi cel mai puțin folosit în ziua de azi. Dicționarul îl definește ca fiind acțiunea "de a critica într-o manieră abuzivă sau furioasă".

Pentru a lua răspunsurile noastre din texte biblice specifice, termenul “a ocărî” poate însemna "a vorbi rău împotriva cuiva" (Matei 5:11; Marcu 9:39; Faptele Apostolilor 19:9; 23:4); fiind chiar opusul termenului "a cinsti". De asemenea, utilizarea acestui termen are sensul de a răni prin cuvinte (“Fiţi totdeauna gata să răspundeţi oricui cu blândeţe şi teamă, având un cuget curat, pentru ca cei ce bârfesc purtarea voastră bună în Hristos să rămână de ruşine tocmai în lucrurile în care vă vorbesc de rău.” - 1 Petru 3:16). Vedem această situație în contextul răstignirii lui Isus, unde "trecătorii își băteau joc de El" prin cuvintele lor, la fel și preoții cei mai de seamă, cărturarii, bătrânii, iar "tâlharii care erau răstigniți împreună cu El Îi aruncau aceleași cuvinte de batjocură." (Matei 27: 39-44).

Dar Isus nu numai că a îndurat această batjocură; El ne-a și pregătit și ne-a învățat despre ea. Isus împreună cu apostolii Săi și biserica primară constituie un model pentru noi, ca să știm cum să primim și să răspundem la vorbele grele și jignirile venite din partea celor din jurul nostru.

[if !supportLists]1. Așteaptă-te din partea lumii să spună lucruri rele

În Noul Testament citim în mod clar că cei ce sunt creștini vor fi vorbiți de rău. Atât evreii cât și celelalte neamuri L-au atacat pe Isus și pe urmașii Săi prin diverse lovituri verbale. Persecuția fizică a apărut și a dispărut de-a lungul istoriei, dar insulta a rămas constantă.

Când Pavel a sosit la Roma, ceea ce știau evreii despre creștinism era că: partida aceasta pretutindeni stârneşte împotrivire." (Faptele Apostolilor 28:22). Pentru creștini, a fi ocărât nu este o chestiune de dacă, ci de când - "Să aveţi o purtare bună în mijlocul neamurilor, pentru ca, în ceea ce vă vorbesc de rău ca pe nişte făcători de rele, prin faptele voastre bune pe care le văd, să slăvească pe Dumnezeu." (1 Petru 2:12). Necredincioșii “se miră că nu alergaţi împreună cu ei la acelaşi potop de desfrâu” – și ce aleg să facă? - “vă batjocoresc” (1 Petru 4:4).

La urma urmei, nu ar trebui să ne așteptăm ca lumea ce se află sub puterea diavolului să vorbească neadevăruri despre noi? Pentru că “toată lumea zace sub cel rău” (1 Ioan 5:19), sub “domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării” (Efeseni 2:2).

Termenul în limba greacă pentru “diavol” (diabolos) înseamnă de fapt "a cleveti". Așa cum a spus Isus defăimătorilor Săi în Ioan 8:44: "Voi aveți de tată pe diavolul și vreți să împliniți poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaș și nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbește din ale lui, căci este mincionos și tatăl minciunii".

2. value="2"Ia în considerare cauza

Nu trebuie să presupunem că orice opoziție manifestată verbal împotriva noastră este bună. A fi batjocorit de dragul lui Isus și a Evangheliei înseamnă un lucru; dar a fi blestemat pentru nebunia noastră și a păcatului nostru înseamnă cu totul altceva. (“Este mai bine să suferiţi pentru că faceţi binele decât pentru că faceţi răul.” - 1 Petru 3:17; “Nimeni din voi să nu sufere ca ucigaş sau ca hoţ sau ca făcător de rele sau ca unul care se amestecă în treburile altuia. Dimpotrivă, dacă suferă pentru că este creştin, să nu-i fie ruşine, ci să proslăvească pe Dumnezeu”1 Petru 4: 15-16).

În măsura în care depinde de noi, nu vrem să dăm „potrivnicului niciun prilej de ocară” (1 Timotei 5:14). Defăimarea în sine nu este o victorie pentru biserică. Vrem să facem ceea ce putem, prin înțelepciune și fără compromis, să păstrăm Numele și Cuvântul lui Dumnezeu departe de a fi batjocorit sau vorbit de rău. (“Toţi să socotească pe stăpânii lor vrednici de toată cinstea, ca Numele lui Dumnezeu şi învăţătura să nu fie vorbite de rău” - 1 Timotei 6:1, “Spune că femeile în vârstă trebuie să aibă o purtare cuviincioasă, să nu fie clevetitoare, cu viaţa curată, pentru ca să nu se vorbească de rău Cuvântul lui Dumnezeu.” - Tit 2:3-5).

"Nu faceți ca binele vostru să fie grăit de rău" (Romani 14:16). Dar când lumea vorbește rău împotriva noastră din pricina credinței, atunci îmbrățișăm ocara cu bucurie. "Dacă sunteţi batjocoriţi pentru Numele lui Hristos, ferice de voi! Fiindcă Duhul slavei, Duhul lui Dumnezeu, Se odihneşte peste voi.” (1 Petru 4:14).

3. Nu răspunde și tu la fel

Apelul lui Hristos către biserica Sa este foarte clar: nu răspundeți conduși de firea pământească. Nu vă apropiați de nivelul defăimătorilor voștri. "Să aveţi o purtare bună în mijlocul neamurilor." (1 Petru 2:12). "Să nu vorbești de rău pe nimeni, să nu fii gata de ceartă, ci cumpătat, plin de blândețe față de toți oamenii" (Tit 3:2), inclusiv față de cei care te-au vorbit de rău. Nu deveni răzbunător din punct de vedere verbal, ci "încredințează-te Celui care judecă drept" (1 Petru 2:23). Și ca un răscumpărat, gustă bucuria de a umbla pe urmele Lui, fiindcă deși "era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri şi când era chinuit, nu ameninţa." (1 Petru 2:23).

Pavel a luat aceeași postură, spunând: "Când suntem ocărâţi, binecuvântăm; când suntem prigoniţi, răbdăm; când suntem vorbiţi de rău, ne rugăm. Până în ziua de azi am ajuns ca gunoiul lumii acesteia, ca lepădătura tuturor." (1 Corinteni 4:12-13).

De asemenea și Petru ne poruncește: “să răspundeţi oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi, dar cu blândeţe şi teamă, având un cuget curat, pentru ca cei ce bârfesc purtarea voastră bună în Hristos să rămână de ruşine tocmai în lucrurile în care vă vorbesc de rău." (1 Petru 3:15-16). Tocmai atunci când nu răspundem la fel, îi lăsăm de rușine pe batjocoritorii nostri.

Creștinii nu răspund conduși de firea omenească. În momentul în care permitem celor care ne batjocoresc să ne transforme și pe noi în niște batjocoritori, am pierdut bătălia. Nu este vorba doar de o chestiune de strategie, ci de viață sau moarte spirituală. Cât despre defăimători, 1 Corinteni 6:10 ne atenționează că ei: "nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu", așa că suntem sfătuiți: "să n-aveţi niciun fel de legături cu vreunul care, măcar că îşi zice ‘frate’, totuşi este curvar sau lacom de bani sau închinător la idoli sau defăimător sau beţiv sau hrăpăreţ; cu un astfel de om nu trebuie nici să mâncaţi." (1 Corinteni 5:11). Hristos așteaptă, chiar cere, ca vorbirea noastră să fie diferită de cea a lumii, chiar și atunci când suntem răniți prin cuvinte.

4. Tresaltă de bucurie

Să fim plini de bucurie? Asta pare a fi mult prea de tot. Dar, putem oare să nu luăm în considerare cuvintele apostolilor din Fapte 5:41? - "Ei au plecat dinaintea soborului și s-au bucurat că au fost învredniciți să fie batjocoriți pentru Numele Lui." Amin, să ne bucurăm!

Cuvintele lui Isus în Predica de pe Munte ne îndeamnă înspre a lua o atitudine de veselie: "Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocarî, vă vor prigoni și vor spune tot felul de lucruri rele și neadevarate împotriva voastră! Bucurați-vă și veseliți-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri" (Matei 5:11,12).

Dar, apostolul Luca, în capitolul 6:22,23, nu se rezumă doar la o simplă stare de bucurie, ci, mult mai profund decât atât, el ne încurajează: "Ferice de voi când oamenii vă vor urî, vă vor izgoni dintre ei, vă vor ocărî şi vor lepăda numele vostru ca ceva rău, din pricina Fiului omului! Bucuraţi-vă în ziua aceea şi săltaţi de veselie, pentru că răsplata voastră este mare în cer; căci tot aşa făceau părinţii lor cu prorocii."

Fie că te bucuri în adâncul sufletului tău în Dumnezeu sau ajungi la o stare de abundență a bucuriei în Duhul Sfânt, un lucru rămâne clar - atunci când alții te dezonorează și rostesc tot felul de lucruri urâte și neadevărate despre tine – din pricina numelui lui Isus, nu datorită păcatelor tale - fii conștient de faptul că nu ești singur ("așa au făcut părinții lor profeților").

Ai un motiv de bucurie măreț. Dacă oamenii te vorbesc de rău datorită credinței tale în Isus, asta înseamnă că ești de partea Lui. Și Îl vei cunoaște mai bine în timp ce împărtășiți aceleași suferințe: “să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi părtăşia suferinţelor Lui şi să mă fac asemenea cu moartea Lui” (Filipeni 3:10).

5. Dimpotrivă, binecuvântează

Pentru creștini, există încă o posibilitate de răspuns de neînțeles, chiar mai uluitoare decât a sări de bucurie: "Nu întoarceţi rău pentru rău, nici ocară pentru ocară; dimpotrivă, binecuvântaţi, căci la aceasta aţi fost chemaţi: să moşteniţi binecuvântarea." (1 Petru 3:9).

Acesta este într-adevăr modelul lui Hristos care oferă mărturia cea mai izbitoare a prezenței Duhului lui Hristos care lucrează în noi. Harul și puterea lui Dumnezeu nu numai că ne pregătesc să așteptăm și să primim cuvintele răutăcioase și să nu răspundem mânați de firea pământească, dar ne și împuternicesc să putem oferi în schimbul batjocurilor, binecuvântare.

În aceasta constă asemănarea noastră cu Hristos. Aceasta este maturitatea creștină: “Fiți desăvârșiți, după cum și Tatăl vostru cel ceresc este desăvârșit” (Matei 5:48). Acest fel de trăire reflectă inima cuprinzătoare a Tatălui nostru din cer: “ca să fiţi fii ai Tatălui vostru care este în ceruri” (Matei 5:45). Aceasta este dragostea pentru vrăjmași la care Isus nu numai că ne cheamă, dar prin care ne și modelează: "Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc." (Matei 5:44).

În Hristos, ne-am găsit binecuvântați când meritam să fim blestemați. Am ajuns să cunoaștem un Tată care nu-i alungă pe cei care Îl caută cu umilință. Atunci când suntem vorbiți de rău, avem ocazia să binecuvântăm oameni care nu merită, la fel cum și noi am fost primiți - și vom crește în binecuvântare, dacă facem acest lucru – vom moşteni binecuvântarea (1 Petru 3:9).

Iar oceanul de cuvinte dureroase care ne învăluie, nu este doar un obstacol pe care suntem nevoiți să-l îndurăm. Dimpotrivă, este o oportunitate pentru împărtășirea Evangheliei care produce o bucurie mai adâncă.

Sursa: https://www.desiringgod.org/articles/when-they-hurt-you-with-words#have-you-been-reviled