De ce ne sunt copiii atât de plictisiți și fără răbdare?


De ce sunt copiii noștri atât de plictisiți la școală, n-au răbdare, devin frustrați foarte ușor și nu au prieteni adevărați?

Eu sunt psihoterapeut de profesie, fondator și director al unei clinici multidisciplinare pentru copii și părinți și lucrez de 10 ani cu copii, părinți și profesori. În tot acest timp, am observat și continui să observ un declin în comportamentul social, emoțional și academic al copiilor, dar și o creștere bruscă a incapacității de învățare.

Copiii de azi vin la școală nepregătiți din punct de vedere emoțional pentru a învăța, și cei mai mulți factori îi găsim în stilul modern de viață pe care-l ducem. După cum știm, creierul este maleabil. Prin expunerea lui la diferite contexte îl putem face mai “puternic” sau mai “slab”. Eu cred că deși avem cele mai bune intenții, din păcate, modelăm creierele copiilor noștri în direcția greșită. Iată câteva metode prin care facem asta:

1. Tehnologia

Crezând că dacă utilizăm serviciul gratuit de baby-sitting oferit de tehnologie avem de câștigat, ne înșelăm. Prețul va fi plătit după ceva vreme. Va fi scump, pentru că vom plăti cu sistemul nervos al copiilor noștri și cu capacitatea lor de concentrare și de a rezista tentațiilor.

Viața de zi cu zi este plictisitoare în comparație cu realitatea virtuală. Când copiii vin la școală sunt expuși la realitățile clasei: vocile celorlalți și stimuli vizuali adecvați, realitate diferită de bombardamentul exploziilor grafice și al efectelor speciale cu care sunt obișnuiți în fața ecranelor.

După ore întregi de “realitate” virtuală, procesarea informației dintr-o sală de clasă devine din ce în ce mai provocatoare pentru copii din cauza faptului că mințile lor s-au obișnuit cu nivele foarte ridicate de stimuli pe care tehnologia le oferă.

Incapacitatea de a procesa nivele scăzute de stimuli, îl face pe copil vulnerabil în fața provocărilor de la școală. De asemenea, tehnologia ne deconectează emoțional de copiii noștri și de restul familiei. Disponibilitatea emoțională a părinților este principalul nutrient pentru creierul copilului. Însă din păcate, încetul cu încetul ne privăm copiii și de această nevoie esențială.

2. Copiii primesc imediat tot ce-și doresc

“- Mi-e foame!”

“- Haide să trecem pe la McDrive.”

“- Mi-e sete!”

“- Uite acolo un automat de sucuri.”

“- Sunt plictisit!”

“- Poftim telefonul meu.”

Capacitatea de a rezista tentațiilor sau mofturilor de moment este un factor cheie pentru eventualul succes viitor. Cu siguranță avem cele mai bune intenții – să ne facem copiii fericiți – însă, din păcate, îi facem fericiți pe moment, dar mizerabili pe termen lung.

Ca să poți rezista tentațiilor trebuie să poți funcționa sub condiții de stres. Însă copiii noștri sunt tot mai puțin echipați să facă față în situații de stres minor, lucru care se va transforma într-un obstacol în viitor.

Incapacitatea de a rezista tentațiilor și de a accepta refuzuri se observă clar la școală, în clasă, la mall-uri, în restaurante, în magazine - în momentul în care copilul aude un “Nu”. Și aceasta pentru că părinții au învățat creierul copilului să primească imediat tot ce vrea.

3. Copiii conduc lumea

“- Copilului meu nu-i plac legumele.”

“- Nu-i place să meargă devreme la somn.”

“- Nu-i place să ia micul dejun.”

“- Nu-i plac jucăriile, dar se pricepe de minune să folosească iPad-ul.”

“- Fiica mea nu poate să mănânce singură.”

Aud asta tot timpul de la părinți. De când copiii sunt cei care dictează părinților cum să-i crească? Dacă lasă totul la mâna lor, tot ce vor vrea să facă e să mănânce înghețată, să se uite la TV, să se joace pe tablete și să nu meargă la culcare. Ce bine credem că le facem dăruindu-le tot ce vor, știind că nu e bine pentru ei?

Fără o alimentație sănătoasă și fără un somn odihnitor peste noapte, copiii vor merge la școală iritați, neatenți și neliniștiți. Mai mult decât atât, le transmitem mesajul greșit - îi învățăm că pot să facă oricând tot ce vor și că pot să nu facă ceea ce nu vor.

Ideea de “e nevoie să” lipsește cu desăvârșire din mintea lor. Din păcate, pentru a ne atinge scopurile în viață, trebuie să facem niște sacrificii care uneori nu sunt plăcute. De exemplu, dacă un copil vrea să devină student, bineînțeles că trebuie să studieze din greu. Dacă dorește să devină un jucător de fotbal, trebuie să se antreneze zilnic. Copiii din ziua de azi știu foarte bine ce-și doresc, dar nu reușesc să facă ce trebuie ca să-și îndeplinească visurile. Așa că visurile lor devin irealizabile și-i lasă dezamăgiți.

4. Distracția continuă

Am creat o lume artificială pentru a ne distra copiii. Nu mai există momente monotone. Îndată ce se face liniște, începem să găsim mijloace să-i distrăm din nou, pentru că altfel simțim că nu ne facem datoria de părinți responsabili. Trăim în două lumi diferite. Ei au lumea distracției și noi suntem cu lumea muncii.

De ce nu ne ajută copiii în bucătărie sau la spălatul hainelor? De ce nu-și spală ei jucăriile? De ce nu-și ordonează ei lucrurile? Acest fel de activitate monotonă trebuie să le obișnuiască creierul cu munca și să-i învețe să funcționeze pe fundalul plictiselii. Când se întorc acasă și trebuie să-și facă temele, răspund: “Nu pot. E prea greu. Prea plictisitor.”

De ce? Pentru că mușchii creierului responsabili cu munca nu se antrenează suficient consumând doar distracție. Ei se antrenează prin muncă, muncind.

5. Interacțiunea socială limitată

Cu toții suntem ocupați, așa că le dăm copiilor dispozitive digitale să-i ținem și pe ei ocupați. Pe vremuri se obișnuia să ieșim afară, unde în medii naturale nestructurate, se învățau și se practicau aptitudinile sociale. Dar din păcate, tehnologia a înlocuit timpul petrecut în aer liber. Tot tehnologia i-a făcut și pe părinți să fie mai puțin disponibili în interacțiunea cu copiii lor. Evident că cei care au de pierdut sunt tot copiii noștri…

Serviciile tehnologice de baby-sitting nu-i vor învăța niciodată aptitudini sociale. Majoritatea oamenilor de succes au aptitudini sociale foarte bine dezvoltate. Asta este prioritatea!

Creierul e doar un mușchi antrenabil și re-antrenabil. Dacă vrei ca fiul tău să fie în stare să meargă pe bicicletă, îl vei învăța tehnici prin care își va dezvolta îndemânarea și deprinderea pentru a putea practica acest sport.

Dacă vrei ca el să fie capabil să aștepte, îl vei învăța răbdarea. Dacă vrei ca el să știe socializa, trebuie să-l înveți calitățile sociale. Același principiu se aplică în cazul oricăror aptitudini.

Poți să faci o diferență pentru viața copilului tău antrenând creierul lui să funcționeze normal în domeniul social, emoțional și școlar. Iată câțiva pași prin care poți începe să faci asta:

a. Limitează-i accesul la tehnologie și reconectează-te cu el emoțional

  • Surprinde-I cu un buchet de flori, cu un zâmbet, pune-i un bilețel sub pernă, scoate-I la masă în oraș, jucați-vă împreună

  • Luați cina în familie, ieșiți în drumeții, ieșiți cu bicicletele, ieșiți la o plimbare seara.

b. Antrenează-i capacitatea de a rezista tentațiilor și a aștepta recompense târzii

  • Fă-l să aștepte! E în regulă să ai un timp în care te plictisești - acesta este primul pas înspre creativitate!

  • Crește progresiv timpul între “Vreau acum!” și “Primesc!”

  • Evită să folosești tehnologia în mașină sau la restaurant; în schimb, învață-l să aștepte în timp ce purtați o discuție interesantă sau vă jucați un joc interactiv

c. Nu-ți fie frică să impui limite. Copiii au nevoie de restricții ca să crească sănătoși și fericiți!!!

  • Fă un program pentru mesele principale ale zilei, pentru somn, și pentru folosirea tehnologiei

  • Gândește-te la ce e bun pentru copil – nu la ce vrea sau nu vrea el. Îți va mulțumi mai târziu în viață. A fi părinte nu e ușor. Trebuie să fii creativ când îi impui reguli, pentru că de cele mai multe ori, el vrea exact opusul

  • Copiii au nevoie de micul dejun și de mâncare sănătoasă; au nevoie să petreacă timp în aer liber și să meargă la timp la somn, pentru a putea fi apți a doua zi la școală, din toate punctele de vedere

  • Convertește lucrurile pe care le detestă în activități interesante și distractive

d. Învață-l să facă treburi casnice de timpuriu, astfel se va pregăti pentru câmpul muncii

  • Împăturatul hainelor, curățatul și ordonarea jucăriilor, întinsul hainelor, aranjarea și strângerea mesei, pregătitul prânzului, aranjarea patului, toate aceste activități îl vor disciplina și îl vor ajuta mai târziu să se adapteze mult mai ușor la viața de adult

  • Fii creativ! Pentru început, fă ca aceste lucruri să pară distractive; astfel, creierul lui va asocia aceste acțiuni cu ceva pozitiv

e. Învață-l aptitudinile sociale

  • Învață-l să împartă, să piardă, să câștige, învață-l ce înseamnă compromisul, învață-l să complimenteze și să aprecieze pe alții, învață-l să folosească “Multumesc” și “Te rog”

Din experiența mea de terapeut, pot să afirm cu mare convingere că atunci când părinții își schimbă perspectiva asupra rolului de părinte, copiii se schimbă și ei.

Ajutați-vă copiii să reușească în viață, învățându-i acum, nu când va fi prea târziu.

Sursa - http://www.lovewhatmatters.com/why-are-our-children-so-bored-at-school-cannot-wait-get-easily-frustrated-and-have-no-real-friends/