Dumnezeu nu te-a părăsit


Suferința este aproape la fel de obișnuită ca și respirația. Întrebarea nu este “dacă”, ci “când” vom avea parte de încercare. Necazurile vin cu incertitudini și nesiguranță. “Cât de greu va fi oare? Cât va dura?”

Din acest motiv vorbele de mângâiere ale prietenilor noștri sunt întâmpinate de un surâs forțat. Când ne spun: “Va fi bine!”, vrem să credem, însă nu știm dacă într-adevăr va fi bine.

Dar dacă totuși ar exista ceva în care să ne ancorăm? Mai bine zis, Cineva în cine să ne punem încrederea. Scriptura ne învață că Dumnezeu nu doar ne oferă încurajare în clipele de suferință, dar El Însuși Se coboară lângă noi, pentru a ne elibera. Va fi într-adevăr bine, pentru că El este cu noi.

Iosif încercat

Închipuiți-vă ce suferință emoțională trebuie să fi îndurat tânărul Iosif. După ce frații lui l-au batjocorit și l-au vândut madianiților, ajunge să fie rob în casa unui egiptean, pe nume Potifar, un dregător al lui Faraon. Departe de familia și de meleagurile sale, Iosif trebuie să se fi simțit atât de singur. Suferința aceasta pare să fie nedreaptă pentru un tânăr născut într-o familie plină de promisiuni și făgăduințe.

Aflându-se pe un pământ străin și despărțit de familie, Iosif a simțit poate că binecuvântarea lui Dumnezeu s-a îndepărtat de la el. Autorul Genezei vrea să simțim pustiul în care se afla Iosif, pentru a înțelege scopul lui Dumnezeu cu privire la viața lui.

Scopul lui Dumnezeu în suferință

Am putea fi tentați să credem că Dumnezeu fie era mânios pe Iosif, fie l-a uitat. Când întâmpinăm și noi greutăți credem că Dumnezeu a dispărut, ne-a uitat sau nu-i suntem plăcuți. Dar dacă încercările sunt îngăduite pentru a dezvălui altceva? Citind povestea lui Iosif în continuare, vom ajunge la cuvintele: “Domnul a fost cu Iosif.” – Geneza 39:2. Dumnezeu nu-l abandonase, ci era cu el în mijlocul suferinței. Mai mult decât atât, Domnul lucra în ascuns. Suferința lui nu era fără scop.

Suntem învățați de Scriptură să nu privim la încercări cu disperare, ci dimpotrivă, să privim prin credință la modul în care Dumnezeu ne modelează cu scopul de a ne asemăna tot mai mult cu El. Iacov ne sfătuiește în capitolul 1 astfel: “Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări, ca unii care ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare. Dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea, pentru ca să fiţi desăvârşiţi, întregi şi să nu duceţi lipsă de nimic.”

Cum ne învață Dumnezeu umilința

Psalmistul ne reamintește că Dumnezeu folosește suferința ca pe un instrument, ca să ne învețe să fim ascultători. „Până ce am fost smerit, rătăceam.”Psalmul 119:67.

În viața lui Iosif Îl vedem pe Dumnezeu lucrând în felul acesta. Dacă citim întreaga relatare a vieții lui vom fi uimiți de statornicia acestui om. Însă ne întrebăm unde a câștigat el o astfel de statornicie și încredere? Cum a lucrat Dumnezeu în el acea umilință care tremură înaintea suveranității Sale dar totuși se încrede neclintit în promisiunile divine? Să nu uităm că Iosif era un tânăr nepriceput, lipsit de tact și umilință în momentul în care le istorisește fraților lui visele sale (Geneza 37:1-11).

Dumnezeu l-a învățat smerenia prin aceste încercări. Dar lucrarea nu s-a rezumat la atât – Iosif a experimentat divina dragoste prețioasă și credincioșia de neclintit a lui Dumnezeu („Domnul a fost cu Iosif şi Şi-a întins bunătatea peste el. L-a făcut să capete trecere înaintea mai-marelui temniţei. Şi mai-marele temniţei a pus sub privegherea lui pe toţi întemniţaţii care erau în temniţă. Şi nimic nu se făcea acolo decât prin el. Mai-marele temniţei nu se mai îngrijea de nimic din ce avea Iosif în mână, pentru că Domnul era cu el. Şi Domnul îi dădea izbândă în tot ce făcea.” - Geneza 39:21-23).

Departe de a fi uitat de Dumnezeu într-o țară străină, Iosif se afla exact în locul în care a fost rânduit să ajungă – în locul perfect care avea să-l transforme pentru a fi asemănător Creatorului său.

Dumnezeu este cu tine

Când citim istorisirea vieții lui Iosif, putem observa unele elemente care se pot aplica și în viețile noastre. Desigur, întâmplarea aceasta este marcată de cultura și timpurile respective, dar asta nu înseamnă că viața lui nu poate fi relevantă pentru noi astăzi.

Ca și credincioși, ne încredem în același Dumnezeu care este aproape de noi prin promisiunile aflate în Cuvântul Său și care lucrează în noi prin circumstanțele pe care le îngăduie în viețile noastre pentru binele nostru și pentru gloria Sa (“Știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său”Romani 8:28).

Cât de puternic este adevărul acesta. Nu există nimic întâmplător când vine vorba de viața noastră. Orice situație este programată de o providență divină. Orice circumstanță în care ne aflăm – fie ea bună sau rea – lucrează pentru binele nostru etern. Necazurile nu sunt fără sens sau fără scop. Dumnezeu ne modelează prin situații dificile ca să semănăm tot mai mult cu El.

Nu doar că ne transformă, El Însuși ia parte la durerea noastră. El intră în mijlocul necazului și ne îmbărbătează prin prezența și prin bunătatea Sa, având milă față de slăbiciunile noastre. În același timp, Cuvântul Lui este cel care înviorează inima și mintea noastră îngrijorată.

Niciodată nu o să ne scufundăm în probleme mai mult decât Hristos Însuși se va coborî, de dragul nostru. Nu vom putea niciodată fugi de suveranitatea Sa plină de dragoste. El ia parte la durerea și necazul nostru, pentru a Se oferi pe Sine nouă.

Orice problemă ai avea

Ce poate fi de ajutor unui om care nu mai are lacrimi? Ce poate liniști un om pentru care nu mai există nicio opțiune medicală? Cum poate fi mângâiat un om atunci când toate relațiile sale sunt destrămate? La cine poate apela cineva când toți cei din jurul lui sunt mincinoși și falși? Cum poate cineva să fie îmbărbătat când tragedia i-a furat orice speranță?

Când încercările par să te fi târât incontrolabil pe un râu al disperării, bazează-te doar pe suveranitatea și prezența lui Dumnezeu. Nimic nu este un accident. Nu ești niciodată singur. Nu ești uitat sau abandonat. Dumnezeu este cu tine în mijlocul suferinței – pentru gloria Sa și spre binele tău!

Sursa - https://www.desiringgod.org/articles/god-has-not-abandoned-you