Zece întrebări despre relații cu Matt Chandler


Matt Chandler este soț, tată, pastor principal al bisericii „The Village” în Dallas și autor al mai multor cărți, una dintre ele fiind „Amestecul sufletelor: Designul lui Dumnezeu pentru dragoste, căsătorie, sex și răscumpărare”.

Matt a fost oaspetele nostru la podcast-ul „Întreabă-l pe pastorul Johnși a răspuns la câteva întrebări despre singurătate și întâlniri (podcast – metodă de distribuție pe internet a fișierelor multimedia).

Primim multe întrebări din partea tinerilor creștini, bărbați și femei, care sunt încă necăsătoriți. Această perioadă a vieții trezește multe dorințe, speranțe, incertitudini, nesiguranță și întrebări dificile.

Pentru a găsi întrebările potrivite am apelat la trei prieteni necăsătoriți care au petrecut ceva timp ca să se gândescă la provocările cu care se confruntă cei singuri: Lore Ferguson, Paul Maxwell și Marshall Segal, logodit recent.

În final, am ajuns la aceste zece întrebări:

1. Este prietenul sau prietena mea un om suficient de credincios?

2. Există un “prea repede” în întâlnirile dintre creștini?

3. A ruinat Facebook-ul întâlnirile?

4. Ar trebui ca biserica mea să mă ajute să mă căsătoresc?

5. Ar trebui să am întâlniri cu o fată creștină pe care nu o consider atrăgătoare?

6. Ar trebui ca într-un cuplu băiatul să fie “capul” fetei?

7. Care sunt principiile purității sexuale în timpul unei întâlniri?

8. Când ar fi potrivit ca o persoană singură să se oprescă din a mai avea întâlniri?

9. Cum trebuie privite întâlnirile și căsătoria de către victimele unui abuz din trecut?

10. Ce speranță le oferă Dumnezeu celor singuri?

Ceea ce urmează este o transcriere editată a conversației complete pe care am avut-o cu Chandler. Simțiți-vă liber să studiați întrebările care sunt relevante pentru situația voastră.

Întrebarea 1: Este prietenul sau prietena mea un om suficient de credincios?

T.R: Biblia poruncește creștinilor să se căsătorească „în Domnul”, adică să se căsătorească cu alți creștini (1 Corinteni 7: 39, 2 Corinteni 6:14). Dar, într-o perioadă în care nominalismul este mult mai apreciat decât maturitatea autentică, dați-ne câteva simple indicii ale creșterii spirituale pe care un bărbat sau o femeie ar trebui să le caute într-un potențial soț sau soție.

M.C: Cred că ceea ce trebuie să căutați de fapt, este seriozitate în creșterea spirituală a celeilalte persoane. Și cred că biserica încurajează persoanele cu adevărat creștine să ia în considerare căsătoria și să se gândească la a avea întâlniri. În orice comunitate creștină ar trebui să existe câțiva oameni în jurul unei persoane care pot să vorbească sincer despre reputația ei, seriozitatea în creșterea ei spirituală și despre răstignirea păcatului din viața ei. Și asta este, de fapt, ceea ce trebuie să căutați. Există seriozitate în această persoană pentru a crește în relația cu Dumnezeu și în înțelegerea Lui?

Spun asta fiindcă ceea ce am descoperit în mod tragic este că creștinii singuri se confruntă cu disperarea, în special fetele tinere care își spun: „Da, este creștin! Vine la biserică.” Ceea ce spun ele cu adevărat este că băiatul acesta vine la biserică de câteva ori pe lună, dar în afara faptului că participă la un program, el nu are o seriozitate reală în ceea ce privește creșterea în înțelegerea lui Dumnezeu și a Bibliei, nu este o persoană a rugăciunii, nu are o însuflețire sau umilință care poate fi sesizată din afară și nici nu există persoane potrivite care să îl cunoască suficient de bine pentru a vorbi despre maturitatea caracterului lor.

Practic, asta înseamnă că cei singuri caută oameni care să aibă influență în viața lor. Ei caută să devină niște creștini învățați și disciplinați, fie făcând parte dintr-un sistem de învățătură al unei biserici, cum ar fi un grup de studiu, fie găsind un bărbat sau o femeie mai în vârstă care să le influențeze viața într-un mod pozitiv. Și cred că asta este un indicator mult mai sigur decât dacă subliniază pasaje din Biblie și apare la programele de biserică în fiecare săptămână.

Întrebarea 2: Există un “prea repede” în întâlnirile dintre creștini?

T.R: Există un "prea repede" când vine vorba de întâlnirile dintre creștini? De unde știi dacă o relație se mișcă prea repede din punct de vedere emoțional? De unde știi dacă o relație avansează prea repede spre căsătorie?

M.C: Voi fi destul de rezervat în legătură cu acest "prea repede". Ceea ce aș dori mai degrabă să întreb este: Ce conduce graba aceasta? Dacă este vorba de simpla atracție fizică sau un fel de emoție frivolă, atunci da, pot spune că este prea repede. Dacă relația avansează în așa fel încât depășește și ignoră cunoașterea caracterului, a reputației și a evlaviei, atunci este „prea repede”.

Dar dacă cineva se află într-un context în care a urmărit credincioșia celeilalte persoane, s-a minunat de caracterul ei și de ceea ce Dumnezeu a făcut în ea și prin ea, atunci viteza cu care lucrurile evoluează nu reprezintă un factor major.

Cunosc o femeie din biserica noastră care s-a cunoscut și s-a căsătorit cu actualul ei soț în câteva de luni de zile. Îi urmărea slujirea și dăruirea pentru lucrarea bisericii The Village. Îi cunoștea și reputația. Ceea ce a făcut ca lucrurile să evolueze foarte rapid, nu au fost emoțiile, nici teama de singurătate sau disperarea, nici gândul că „poate asta este singura mea lovitură”. Niciunul dintre aceste motive. Mai degrabă a fost cunoașterea credincioșiei sale față de Dumnezeu, dorința lui de a sluji Domnului și seriozitatea sa față de lucrurile spirituale. Abia aflasem că cei doi se întâlnesc înainte de a fi logodiți.

Întrebarea 3: A ruinat Facebook-ul întâlnirile?

T.R: Din experiența dumneavoastră, prin ce metode credeți că a schimbat tehnologia modul în care tinerii se întâlnesc astăzi? Aceste tendințe vă încurajează sau vă îngrijorează?

M.C: Dacă vorbim despre un tânăr și o tânără care se întâlnesc regulat, care și-au definit relația și știu că merg într-o direcție bună, asumându-și un angajament între ei, atunci cred că tehnologia creează o cale între cei doi, conectându-i mai ușor și mai frecvent. Deci, în această situație, sunt încurajat de ceea ce tehnologia are de oferit.

Dacă, însă, spunem că tehnologia a schimbat regulile în ceea ce privește modul în care bărbații și femeile singuri se apropie unul de celălalt înainte ca această relație să fie definită, atunci am o mare îngrijorare cu privire la tehnologie.

Abilitatea de a trimite un mesaj, a scrie un comentariu sau a aprecia poza cuiva, îți permite să flirtezi fără să te gândești într-un mod serios la ce presupune acest mod de abordare. Astfel, atunci când nu se ajunge la un angajament din partea celor doi, consider că poate fi dureros sau chiar periculos ca cineva să se implice prin tehnologie, nu prin discuții față în față.

Dacă mă gândesc că ar exista un tânăr care în mod constant abordează una din fiicele mele prin mesaje sau prin intermediul unei platforme de socializare, fără să aibă o viziune și dorință clară cu privire la stabilirea unei relații concrete și sănătoase, atunci, în acest caz aș avea îndoieli.

Știu că multe dintre tinerele din biserica noastră au de-a face cu băieți cărora pur și simplu "le plac" toate postările lor de pe Facebook sau le trimit mesaje în mod constant, dar niciodată nu au stabilit concret ce fel de „relație” este aceasta sau încotro se îndreaptă.

Întrebarea 4: Ar trebui ca biserica mea să mă ajute să mă căsătoresc?

T.R: Ce pot face membrii bisericilor locale pentru a ajuta tinerii să intre în căsătorii sănătoase, în loc să le spună băieților: "Maturizați-vă și puneți-vă viața în rânduială" iar fetelor: "Nu mai așteptați aiurea, ci profitați de singurătatea voastră"?

Ce rol ar trebui să joace comunitatea bisericii în a decide cu cine și când să se căsătorească cei tineri? Credeți că trebuie să se implice?

M.C: Îmi place această întrebare deoarece cred din toată inima în ceea ce Dumnezeu a menit să fie comunitatea într-un context local.

Consider că modul în care biserica locală poate ajuta tinerii singuri în vederea căsătoriei nu are legătură cu sfătuirea băieților să se maturizeze și a fetelor să se implice activ în vreo lucrare pentru a nu aștepta ca băieții să le abordeze – deși în anumite situații trebuie făcute și acestea.

Dar, cred că ceea ce dorim să facem, este să lucrăm din greu în bisericile noastre pentru a crea o cultură a uceniciei și a disciplinei.

În această cultură, bărbații mai în vârstă trebuie să fie responsabili în a învăța pe cei mai tineri. Nu doar lucruri teoretice, ci să-i învețe cum să aplice Scriptura în viața lor. Ce înseamnă să slujești, să iubești și să-ți încurajezi soția? Ce înseamnă să îi arați dragoste? Ce înseamnă să fii un om al lui Dumnezeu în relație cu soția ta?

Personal, încerc să fac acest lucru prin a invita băieți tineri necăsătoriți în casa noastră. Lauren, soția mea, gătește aproape întotdeauna. Eu ajut la pregătirea mesei, apoi tânărul invitat mă ajută să spăl vasele. Aceasta este o metodă prin care eu pot să îi transmit: "Uite, așa pot să-mi slujesc soția". Apoi, în timp ce spălăm vasele împreună, printre altele, încep să-i vorbesc despre metodele prin care pot fi de ajutor soției mele.

Deci, această practică face parte din cultura uceniciei, care sper că este săpată adânc în inimile celor din biserica mea. În plus, îmi doresc mult ca tinerii să căute sfaturile și tovărășia oamenilor mai în vârstă. Chiar i-am îndemnat: „Urmăriți pe cei mai în vârstă. Întrebați-i dacă le puteți cere un sfat; dacă puteți să-i însoțiți sau pur și simplu să petreceți timp cu ei.”

Se pune atât de mult accent pe cei tineri în bisericile noastre, dar am ajuns la concluzia că fără o bună armonie între generații, tinerii vor deveni niște creștini dezechilibrați și naivi. Luând acestea în considerare, cel mai nefericit lucru pe care mi-l pot imagina este un grup de băieți tineri, de 24 de ani, care stau și dezbat discuții despre viață. Dar, dacă reușesc să pun unul dintre tinerii de 24 de ani lângă un bărbat căsătorit în vârstă de 38 de ani, atunci am speranțe mari că tânărul nostru va avea alte viziuni, păreri, înțelegeri și dorințe cu privire la căsătorie.

Dar, mai mult decât toate acestea, cel mai important lucru este cum și ce celebrăm noi. La biserica The Village vrem să celebrăm căsătoriile. În plus, vrem să celebrăm bărbații și femeile care slujesc pe alții prin disciplina uceniciei, indiferent dacă sunt căsătoriți sau nu.

În seria de predici "Beautiful Design" pe care am terminat-o în această toamnă, am vrut să mă întorc în mod constant înspre femeile și bărbații singuri care s-au sacrificat pentru a învăța pe alții și să le mulțumesc pentru eforturile lor. Asta înseamnă pentru ei mai mult decât dacă le-aș spune: „Căutați să nu mai fiți singuri”. Eu vreau să celebrez pe cei care nu așteaptă cu sufletul la gură Valentine’s Day ca să fie invitați în oraș, pe cei care și-au sacrificat singurătatea pentru a face din alții ucenici, spre bucuria lor deplină. Ei încă își doresc un soț sau o soție, încă se gândesc la căsătorie, dar nu stau cu mâinile încrucișate, așteptând.

Întrebarea 5: Ar trebui să mă întâlnesc cu o fată creștină pe care nu o consider atrăgătoare?

T.R: O întrebare foarte comună din partea bărbaților singuri: Dacă nu sunt atras fizic de o femeie evlavioasă, ar trebui să continui să mă comport într-un mod romantic cu ea pentru a cultiva aceste sentimente? Dacă da, pentru cât timp?

M.C: Nu încurajez un tânăr să se poarte romantic cu o femeie evlavioasă dacă nu simte nicio atracție fizică în momentul respectiv. În schimb, încurajez bărbații singuri să caute să lege relații de prietenie cu femei evlavioase, în speranța că la un moment dat acestea vor deveni mai mult decât simple relații de prietenie.

Anul trecut am sărbătorit o nuntă a unui tânăr care a petrecut mult timp la mine acasă și care a fost în preajma mea și a lui Lauren. El cunoștea o tânără de la biserica noastră care era credincioasă și serioasă în aprofundarea cunoașterii Domnului și era o femeie evlavioasă, însă nu deosebit de atrăgătoare din punct de vedere fizic. Dar lui îi plăcea să stea în compania ei. Așa că l-am încurajat să rămână în apropiere și să dezvolte această prietenie într-un mod responsabil, în speranța că va fi atras tot mai mult de ea. De dragul ei, nu l-am încurajat să-i spună: "Mă voi purta romantic, în speranța că într-o zi voi fi atras fizic de tine". Cei doi s-au căsătorit în final.

Eu sunt de părere că evlavia este foarte atrăgătoare în cazul oamenilor creștini. Astfel, dacă vă apropiați de o femeie și observați dumnezeirea din caracterul său, atunci compatibilitatea, evlavia și Evanghelia formează un parteneriat care întrece cu mult atracția fizică.

În prima parte a cărții The Mingling of Souls, mă adresez într-adevăr atracției fizice ca unui lucru foarte bun, dar nu la nivelul la care cultura noastră a ridicat-o. Să nu uităm: Gravitatea întotdeauna câștigă. Toți vom avea riduri. Nasul și urechile noastre un încetează niciodată să crească. Trupurile noastre se învechesc. Este doar o chestiune de timp până când acea componentă pe care ne bazăm atât de mult începe să dispară și trebuie înlocuită de o atracție bazată pe caracter și pe legământ.

Când am fost diagnosticat cu cancer, tot ce era atrăgător la mine a dispărut - puterea mea, farmecul meu, simțul umorului, latura mea romantică și creativă față de Lauren. Toate acestea au dispărut pentru doi ani. Inclusiv părul meu. Am devenit o versiune stinsă a ceea ce eram înainte de a avea cancer. Lauren a intrat în legământ cu mine, a iubit caracterul pe care Dumnezeu l-a format în inima mea și în momentele acelea, caracterul și evlavia mea au alimentat fizic atracția ei față de mine.

Cultura în care trăim ne spune că atracția fizică trebuie pusă pe primul loc, după care urmează caracterul, evlavia și compatibilitatea. Însă, eu sunt de părere că trebuie să fie invers. Cred că odată ce caracterul, compatibilitatea și credincioșia sunt prezente, acestea vor alimenta și atracția fizică într-un mod în care Îl onorează pe Dumnezeu, fiind mult mai sigur pentru sufletele noastre.

Dar, în același timp, vreau să protejez în special inimile tinerelor femei. Așadar, abordați-le ca prieteni și sperați ca relația voastră să evolueze. Doriți-vă lucrul acesta. Și sunt convins că, în timp, caracterul și evlavia vor câștiga.

Întrebarea 6: Ar trebui ca băiatul să fie “capul” fetei?

T.R: Credeți că este înțelept ca un prieten să-și "conducă" prietena? Ar trebui ca o relație să reflecte structura căsătoriei, indiferent de stadiul ei? Pare biblic și înțelept, dar inadecvat în același timp. Ce părere aveți?

M.C: Da, un iubit ar trebui să-și conducă prietena în anumite aspecte, dar cu siguranță nu în măsura în care un soț își conduce soția. Legământul de căsătorie pe care eu și Lauren îl avem mă îndatorează să fiu capul familiei mele. Am fost chemat de Dumnezeu să o conduc, să-i fiu un lider credincios, să îi ofer tot ce are nevoie și să o protejez, mai mult decât un iubit poate și are datoria s-o facă față de iubita lui.

Cu toate acestea, un iubit ar trebui să-și conducă prietena spre evlavie și s-o încurajeze cu privire la darurile și calitățile sale. Cred că ar trebui să o încurajeze să iubească rugăciunea și să o călăuzească spre o înțelegere și cunoaștere mai profundă a Cuvântului lui Dumnezeu.

Ceea ce vrea Lauren de la mine este ca eu să întreb: "Hei, vrei să ieșim joi?". Dacă da, atunci ceea ce dorește ea de la mine de fapt este să îi spun: "Vom merge la cină și o să facem asta". Nu vrea să vin joi seara acasă și să zic: "Deci, ce vrei să facem seara asta?".

Astfel, cred că această responsabilitate de inițiere, conducere, protejare, împlinire a dorințelor, îi revine bărbatului, chiar în calitate de iubit.

Întrebarea 7: Care sunt principiile purității sexuale în timpul unei întâlniri?

T.R: Vorbind despre puritatea sexuală, care sunt metodele cele mai eficiente pentru a rămâne curat din punct de vedere sexual înainte de căsătorie?

M.C: Consider că puritatea sexuală este o chestiune de bun simț. Poate cred asta pentru că m-am căsătorit acum cincisprezece ani. Unul din lucrurile pe care le spun în repetate rânduri și apăsat bisericii mele, este că nu poate ieși nimic bun dintre doi iubiți aflați pe o canapea care vizionează un film la ora 23:00. Seara nu se va încheia niciodată cu o discuție despre cinematografie. Să te pui într-o asemenea ipostază este de-a dreptul neînțelept.

Ceea ce va face ca o relație să funcționeze sănătos sunt întâlnirie în spații publice, evitând situațiile inconfortabile. Cred că cei necăsătoriți au tendința de a se gândi prea mult la propriul control de sine. Deci, întâlnirea în grupuri sau întâlnirea într-un spațiu public este importantă și sigură; vedem asta și în Scriptură. În Cântarea Cântărilor vedem o dorință crescândă pentru intimitatea fizică, totuși întâlnirea celor doi are loc într-un spațiu deschis. („Cedrii sunt grinzile caselor noastre și chiparoșii sunt pardoselile noastre.” - Cântarea Cântărilor 1:17). Cei doi se află afară, în public, unde orice ochi îi pot vedea, fiindcă dorința lor trupească crește, dar nu vor să stârnească dragostea înainte de vremea hotărâtă. („Nu stârniți, nu treziți dragostea până nu vine ea.” - Cântarea Cântărilor 2:7). Astfel, se poziționează într-un loc sigur, fără să se lase pradă poftelor lor.

Întrebarea 8: Când ar fi potrivit ca o persoană singură să se oprescă din a mai avea întâlniri?

T.R: Dacă, de exemplu, o fată sau un băiat se luptă cu pornografia și nu reușește să fie eliberat (mulți băieți creștini duc această luptă), sunt ei pregătiți pentru a avea o întâlnire? Pentru un tânăr creștin dependent de pornografie, care este diferența dintre a fi sau a nu fi pregătit pentru o relație?

M.C: Aceasta este o întrebare extrem de complexă la care îmi este greu să răspund fără să cunosc persoanele implicate. Răspunsul meu imediat ar fi: Nu! O persoană aflată în acest context nu este pregătită să aibă o întâlnire. Să rezolvăm problema mai întâi. Dar, cred că aș vrea să știu mai multe despre ce se întâmplă acolo. De ce are păcatul putere asupra acelei persoane? Are loc mortificarea zilnică a păcatului din viața ei? Cum se petrece lucrul acesta? Ce înțelegem prin dependență pornografică? Ne referim la faptul că tânărul sau tânăra aceasta cad în păcat o dată pe an sau de câteva ori pe lună? Și ce e de făcut în legătură cu frecvența, vindecarea și victoria asupra acestei probleme? Cred că toate aceste întrebări sunt relevante pentru a da un răspuns clar la întrebarea principală.

Adevărul este că fiecare dintre noi intrăm într-o relație având nevoie de sfințire continuă, de creștere spirituală, de identificarea cu Hristos și de uciderea zilnică a păcatului. Am citit aproape tot ce am putut despre problema îngrozitoare pe care această dependență o produce asupra abilităților emoționale și relaționale ale unui om.

Deci, dacă problema este atât de serioasă, atunci nu cred că o astfel de persoană ar trebui să aibă o relație.

T.R: Există alte circumstanțe în care, în calitate de pastor, ați sfătui pe cineva să nu intre într-o relație?

M.C: Când discut cu cineva în contextul acesta – dacă ar trebui sau nu să intre într-o relație cu o altă persoană – întotdeauna o fac într-un mod responsabil, conștient fiind că eu, în calitate de pastor, trebuie să ofer ajutorul potrivit celui din biserica mea. De multe ori îi sfătuiesc să înceapă să se gândească la întâlniri doar în momentul în care relația lor cu Dumnezeu s-a îmbunătățit.

Anul trecut am avut o discuție cu un tânăr pe care l-am sfătuit să renunțe la a-și căuta o prietenă, până ce umblarea lui cu Dumnezeu nu devine serioasă. Știam că trăiește în păcat. Nu citea Scriptura, nu se ruga și lipsea deseori de la biserică sau de la întâlnirile cu cei tineri, evitându-i. Avea și unele conflicte cu câțiva dintre ei și refuza constant să schimbe ceva în privința aceasta. L-am sfătuit că ar fi destul de iresponsabil din partea lui să înceapă o relație care cu siguranță se va sfârși dureros, fie pentru el, fie pentru cea cu care ar fi început relația respectivă.

Întrebarea 9: Cum trebuie privite întâlnirile și căsătoria de către victimele unui abuz din trecut?

T.R: Dacă sunteți dispus să abordați acest subiect, cum poate Evanghelia să ajute pe cei care au fost victime ale unui abuz sexual în trecut? Cert este că un număr mare de bărbați și femei creștini fac parte din această categorie. Cum poate Isus Hristos să rezolve problemele cu care acești creștini se confruntă în momentul în care se gândesc la o relație sau la căsătorie?

M.C: În primul rând sunt recunoscător că pot să răspund la această întrebare, deoarece mă regăsesc în ea. În casa în care am crescut a avut loc aproape orice tip de abuz imaginabil. Aceste amintiri lasă urme care afectează nu numai o relație, dar mai apoi și căsătoria. Aceste urme trebuie să fie aduse față în față cu Scriptura.

Pentru cel care este liber și nu a suferit niciun fel de abuz, Evanghelia ar trebui să lucreze în el răbdare, compasiune și empatie față de persoana care a purtat o astfel de povară.

Cât despre cel care a suferit abuzul, Evanghelia va începe să îi redefinească identitatea, să îi transforme inima și să îi vindece rănile produse, oferind îndrăzneală, credință și siguranță.

Deci, atunci când Evanghelia lucrează, avem o persoană care este răbdătoare, empatică și plină de compasiune, și o persoană care este remodelată și vindecată de această Evanghelie, creându-se o intimitate care nu ar fi fost posibilă fără puterea extraordinară a Evangheliei.

Așa a lucrat Evanghelia în viața și în căsnicia mea. Lauren a fost capabilă să fie foarte empatică, plină de compasiune și plină de har, în timp ce în mine, Evanghelia și-a îndeplinit lucrarea de transformare și vindecare.

Întrebarea 10: Ce speranță le oferă Dumnezeu celor singuri?

T.R: Mulți creștini singuri care nu își găsesc un soț sau o soție, sfârșesc prin a avea relații cu necredincioși, făcând un compromis periculos. Ce poate oferi Hristos unui tânăr sătul de singurătate, fără perspective și pe care, evident, timpul nu-l ajută deloc. Ce i-ați sfătui?

M.C: În primul rând, vreau doar să afirm cu toată inima dorința de a fi căsătorit. Nu vreau ca nimeni să se simtă vinovat că are această dorință. Știu că de cele mai multe ori, mai ales femeile singure - Dumnezeu să le binecuvânteze – simt o mare presiune din partea celorlați: "Găsește-ți desfătarea în Hristos. Nu este El suficient pentru tine?"

Dorința de a ne căsători este o dorință bună, pusă în inimile noastre chiar de Creatorul universului. Dacă Biblia spune: "Cel care găsește o nevastă găsește un lucru bun" (Proverbe 18:22), atunci pot să spun din toată inima că dorința de a avea un soț sau o soție este un lucru foarte bun.

Dar ca oricare altă dorință, căsătoria trebuie așezată pe o scară a priorităților. Asta înseamnă că poate exista frica de sigurătate care așează dorința de căsătorie în capul listei de priorități. Din acest punct, o persoană care își dorește extraordinar de mult să se căsătorească, poate foarte ușor să se compromită doar de frica singurătății, asigurându-și un viitor și mai sumbru.

Din nefericire, o mulțime de fete credincioase se compromit fiindcă s-au săturat de băieți nehotărâți și apatici, ajungând să se căsătorească cu băieți creștini de ocazie, care merg de două ori pe lună la biserică și au o Biblie pe care nu o citesc. Cu asta se liniștesc aceste fete care intră în relații nepotrivite cu băieți care nu sunt capabili să fie niște lideri spirituali și care nu-L iubesc cu adevărat pe Hristos, dar merg la biserică din când în când.

Acest tip de relații se termină de cele mai multe ori cu inimi frânte. Fetele se trezesc prinse într-un legământ al căsniciei, așa că vor apela la tot felul de metode ca să-și schimbe soțul. Nu va funcționa. Apoi speră ca prin copii să-și repare căsnicia nefericită. În cele din urmă, acești copii vor crește sub îndrumarea unui tată fără frică de Dumnezeu, îndepărtându-se ei înșiși de calea Lui.

De aceea, eu îi sfătuiesc pe cei singuri care nu au nicio perspectivă să se dedice slujirii Domnului.

Femei dragi, dăruiți-vă slujirii. Cunosc o femeie în jur de 30 de ani, care slujește prin a fi lider la mai multe grupuri de ucenicie pentru femei din toată țara, în unsprezece sau doisprezece state, însuflețind mai bine de șaizeci de alți lideri. A organizat aceste grupuri studiind Teologia Sistemică a lui Wayne Grudem și, mai recent, cartea Genezei, aprofundând Cuvântul Domnului. Cu toate că i-ar plăcea să se căsătorească, ea nu stă așteaptând pentru ca viața ei să conteze și să însemne ceva.

Și chiar dacă mă gândesc la tânăra femeie care a ajutat la formularea acestor întrebări, ea s-a oferit să slujească Domnului, să scrie, să învețe, să disciplineze pe alții și să-și deschidă casa pentru a se îngriji de alte femei și pentru a le încuraja să crească în cunoștința Scripturii.

Și cred că ceea ce are Hristos de oferit celor singuri este împlinire, liniște sufletească și satisfacție prin Evanghelie și prin slujirea altora.

Sursa: https://www.desiringgod.org/articles/10-questions-on-dating-with-matt-chandler