Cinci pericole spirituale care ne pasc atunci când lipsim de la biserică


Luând în considerare importanța și necesitatea închinării colective în viața unui creștin, noile statistici legate de prezența creștinilor la programele din biserică sunt foarte descurajatoare. Mai mult decât atât, un creștin care Îl proclamă pe Hristos, dar în același timp lipsește în mod constant de la biserică, este un creștin care se află într-un punct periculos al vieții sale spirituale.

Din acest motiv aș vrea să enumăr câteva motive cu o mică descriere, în care să explic de ce a lipsi de la biserică este un obicei greșit:

1. Ignorăm scopul principal al lui Dumnezeu pentru creșterea și sănătatea noastră spirituală

Aspectul central al adunării este predicarea Cuvântului lui Dumnezeu. Proclamarea Scripturilor este mijlocul principal prin care Dumnezeu formează și lucrează la creșterea spirituală a unui creștin. Când un creștin practicant lipsește de la biserică, procesul de creștere spirituală prin predicarea învățăturii divine nu poate fi aplicat în dreptul lui.

2. Nu suntem supuși lui Dumnezeu

Conform Scripturii, adunarea nu este opțională. Evrei 10:24-25 este foarte clar în această privință: “Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune. Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alţii...”

Pastorul și autorul Greg Gilbert, comentează pe marginea acestui text:

“În cele din urmă, deci, putem spune că pentru un creștin, participarea la biserică nu este un act opțional. Autorul cărții Evrei – deci Însuși Duhul Sfânt – poruncește creștinilor să fie prezenți de fiecare dată când credincioșii din comunitatea de care aparțin, se întâlnesc.”

În comunitatea din care fac eu parte, noi reflectăm această poruncă biblică printr-un legământ bisericesc, care sună cam așa: “Ne angajăm ca prin mijlocirea Duhului Sfânt să continuăm să ne întâlnim în mod regulat și să lucrăm împreună la înaintarea lucrării din această biserică, în timp ce vom respecta închinarea, ordinea, rânduielile, disciplina și doctrinele impuse de Cuvântul Domnului și aplicate în biserică.”

Oamenii lui Dumnezeu ar trebui să se străduiască să păzească Legea și poruncile Sale; iar una dintre porunci este păstrarea legăturii frățești prin frecventarea regulată a programelor de închinare.

3. Declarăm în fața lumii că Dumnezeu nu este vrednic de închinare

Cum ne petrecem timpul spune foarte multe despre ce valorificăm în viață. Dacă lipsim de la biserică pentru a dormi mai mult sau pentru a participa la o activitate sportivă, câtă valoare atribuim noi lui Dumnezeu? A înlocui programul regulat de închinare colectivă cu oricare altă activitate, demonstrează faptul că Dumnezeul nostru nu este vrednic de toată această închinare; altceva este. Această atitudine se regăsește printre cei necredincioși, nicidecum printre oamenii lui Dumnezeu.

4. Nu avem oportunitatea de a sluji pe alți frați prezenți la închinare

Unii creștini au impresia că închinarea colectivă are legătură doar cu nevoile lor spirituale. Așa că, dacă nu au vreo nevoie sufletească, atunci nu există niciun motiv ca ei să participe la închinare. Această perspectivă este una greșită - prea individualistă și concentrată pe sine. Ca și creștini, ar trebui să ne trăim viața încurajând, ajutând și slujind pe alții, nu doar pe noi înșine.

Lipsa de la biserică ne privează de această oportunitate. Dacă în ziua de duminică ești în altă parte, nu poți oferi un cuvânt de încurajare celui care are nevoie. Nu poți întâmpina cu căldură pe un necredincios care în mod normal nu participă la serviciul divin. Nu te poți ruga cu fratele tău care suferă. Nu poți încuraja pe ceilalți cu vocea ta în timpul unei cântări. Nu-l poți încuraja cu prezența ta pe cel care predică, după o săptămână în care s-a pregătit tocmai pentru duminica în care tu lipsești.

Acestea sunt doar câteva modalități prin care nu poți sluji pe alții, dacă lipsești de la închinare.

5. Ratăm o experiență asemănătoare cu ceea ce vom trăi în Cer

Dumnezeu ne-a creat ca să-L glorificăm. Acesta este principalul motiv pentru care trăim – să-I dăm slavă! Din acest motiv Biserica a fost răscumpărată, și asta vor face oamenii lui Dumnezeu când Isus Hristos va reveni și va restaura lumea noastră căzută – Îi vor da laudă.

Apocalipsa 22:3,4 ilustrează atât de frumos acest tablou: “Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo. Scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului vor fi în ea. Robii Lui Îi vor sluji. Ei vor vedea faţa Lui şi Numele Lui va fi pe frunţile lor.”

În 1988 a avut loc o operațiune de salvare (“Operation Breakthrough”) a trei balene gri din apropierea orașului Point Barrow din Alaska. Balenele gri, aflate și azi pe cale de dispariție, erau blocate în Marea Beaufort, sub o gheață impenetrabilă de 8 km care se întindea între ele și libertatea oceanului. Aveau o singură copcă pentru a putea respira, dar care urma să înghețe curând din cauza frigului. În încercarea de a le salva – operațiune ce a presupus un efort internațional din partea multor guverne și organizații ce au mobilizat o lume întreagă – cei implicați au săpat noi copci în gheața densă, pentru a le conduce înapoi în ocean. Două dintre ele au reușit să fie eliberate pentru că au primit oxigenul necesar și au fost ghidate în direcția corectă. A treia însă, a murit nemaiputând să găsească calea de ieșire.

În același fel, închinarea de duminică este ca o gură de aer curat luată prin micile ferestre pe care Dumnezeu le-a rânduit de-a lungul drumului spre destinație, pentru cei ce sunt ai Lui. El îi ghidează și îi susține pe drumul lor către cer, pentru a ajunge în siguranță acasă.

Cu toate acestea, închinarea nu ar trebui să fie doar un obicei săptămânal. Viețile noastre trebuie trăite în așa fel încât să-L glorifice pe Dumnezeu în fiecare zi, iar lumea să vadă că acest Dumnezeu este vrednic de toată închinarea noastră.

Sursa - https://churchleaders.com/pastors/pastor-articles/317705-5-spiritual-dangers-skipping-church-nathan-rose.html/2