De ce Dumnezeu ne dă mai mult decât putem duce


Când vei auzi pe cineva spunând că Dumnezeu nu ne dă mai mult decât putem duce, pune-I față în față cu textul din Judecători 7. Dumnezeu îl trimite pe Ghedeon la luptă cu doar trei sute de oameni împotriva a 100.000 de soldați înarmați. Această întâmplare se încadrează perfect în tiparul mai mult decât putem duce. Imaginați-vă ce trebuie să fi simțit Ghedeon și slujitorul său Pura, în momentul în care li s-a încredințat o misiune imposibilă din punct de vedere omenesc.

Stând pe marginea muntelui Ghilboa, Ghedeon se uita lung în Valea Izreel care se întindea în partea de Nord, spre dealul More. Valea era o mare de corturi pline cu peste 100.000 de războinici madianiți. În acea dimineață, Dumnezeu îl înștiințase pe Ghedeon cum că armata sa de 32.000 de luptători, este prea mare pentru a porni la luptă împotriva lui Madian. “Domnul a zis lui Ghedeon: ‘Poporul pe care-l ai cu tine este prea mult pentru ca să dau pe Madian în mâinile lui; el ar putea să se laude împotriva Mea şi să zică: ‘Mâna mea m-a izbăvit.’’ (Judecători 7:2). Astfel, Ghedeon trimite acasă pe toți cei fricoși alegându-se cu doar 10.000 de soldați.

Acum, îl cuprinde frica. După calculele făcute, zece soldați madianiți se vor lupta cu un israelit. Ca și când nu era de ajuns, Dumnezeu consideră că și acest raport este nepotrivit. La porunca Domnului, în supunere, Ghedeon își aduce mica și însetata lui armată la izvorul Harod și dă cel mai ciudat ordin slujitorului său Pura, din toată cariera sa militară de până acum: “Pe toţi cei ce vor lipăi apă cu limba, cum lipăie câinele, să-i desparţi de toţi cei ce vor bea apă din genunchi” (Judecători 7:5).

Ghedeon supraveghează selecția, dar când observă numărul celor aleși, își lasă slujitorul să termine numărătoarea și se întoarce pe munte să se roage.

Nu trece mult timp, și îl întrezărește printre copaci pe Pura.

“- Care este totalul?” îl întreabă.

“- Trei sute, domnul meu!” spune Pura.

Ghedeon zâmbește înspăimântat.

“- Trei sute…”.

Se întoarce și privește valea plină de madianiți și tace câteva clipe.

“- Asta e mai puțin decât mă așteptam.”

“- Așa e, domnul meu”, spune Pura. „Dar trei sute de oameni nu reduc foarte mult din puterea armatei.”

Ghedeon respiră adânc.

„- Nu, Pura. Cei trei sute nu sunt cei trimiși acasă. Cei trei sute sunt armata. Ceilalți vor fi eliberați.”

Pura rămâne uluit, holbându-se la Ghedeon:

“- Vrei să spui că cei trei sute vor forma armata noastră?”

Ghedeon dă din cap, încet, uitându-se lung la valea împânzită de soldații lui Madian.

„- Dar asta nu poate fi o armată! Atâția ar trebui să fie cei care doar păzesc armele. Nu putem porni la luptă cu un număr atât de mic de soldați.” Pura vine și se alătură stăpânului său. Împreună privesc spre norii de fum care se ridică din valea madianiților.

Dă din cap și continuă cuprins de disperare:

“- Chiar dacă am fi toți ca acei oameni viteji din vremuri străvechi, trei sute de oameni tot nu ar putea învinge 100.000...”

Face o pauză.

“- Și știi bine că nu suntem niște oameni foarte viteji…”

Altă pauză.

“- Și cu siguranță sunt mai mult de 100.000 de războinici acolo jos.”

Amândoi stau în tăcere pentru un timp. Dar în această liniște, Domnul îi vorbește lui Ghedeon: “Cu cei trei sute de oameni care au lipăit, vă voi mântui şi voi da pe Madian în mâinile tale. Toţi ceilalţi din popor să se ducă fiecare acasă” (Judecători 7:7).

Ghedeon îi spune slujitorului său:

“- În timpul exodului, de câți oameni a fost nevoie să înfrângă Egiptul și armata egipteană? Sau să despartă Marea Roșie?”

Pura răspunde fără ezitare:

“- De niciunul!”

“- De câți soldați a fost nevoie să doboare zidurile Ierihonului?”

„- De niciunul!”

„- De câți oameni a fost nevoie ca să poată fi hrăniți 2.000.000 de israeliți în pustie, în fiecare zi, timp de 40 de ani?”

“- De niciunul, înțeleg unde vrei să ajungi!”

“- Pura, în istoria noastră, cei mai mari luptători nu au fost cei mai puternici. Cei mai mari luptători au fost cei care s-au încrezut în Domnul și i-au fost supuși, indiferent de cât de imposibile păreau lucrurile. El ne-a promis că Madian va fi înfrânt. Ne vom supune. Vom lupta! Iar când Madian va fi înfrânt, vom ști cu toții cine l-a înfrânt.”

Ghedeon se întoarce spre Pura zâmbind cu încredere:

“- Poate că Dumnezeu vrea ca noi doar să-i purtăm armele.”

Pura rămâne serios și-și întreabă stăpânul:

“- Să dăm drumul celorlalți?” Ghedeon dă din cap aprobator.

Mai târziu în aceeași noapte, în mica tabără de soldați, Ghedeon se apleacă în rugăciune. Orice plan militar de a mobiliza trei sute de oameni împotriva a 100.000 de soldați pare ridicol. Dintr-o dată, devine conștient de o Prezență copleșitoare. Se ridică, în timp ce inima îi bate amețitor de repede. Domnul îi vorbește: “Scoală-te şi coboară-te în tabără, căci am dat-o în mâinile tale. Dacă ţi-e frică să te cobori, coboară-te cu Pura, slujitorul tău. Să asculţi ce vor zice şi după aceea ţi se vor întări mâinile: coboară-te dar în tabără.” (Judecători 7:10,11).

Pura se trezește la șoapta stăpânului său:

“- Hai să mergem!”

“- Unde?”, îi răspunde și el în șoaptă, în timp ce se pregătește în grabă.

“- În tabăra madianiților. Doar tu și cu mine! Domnul are ceva să ne spună.”

Sub cerul înnorat, ei se strecoară în liniște lângă cel mai apropiat post al madianiților și observă doi gardieni vorbind:

“- Am avut un vis tare ciudat chiar înainte să mă trezesc la datorie, seara aceasta.” spuse unul dintre ei.

“- Ce vis? Povestește-mi!” îi răspunde celălalt.

„-Se făcea că o turtă de orz se rostogolea în tabăra lui Madian; a venit de s-a lovit până la cort, şi cortul a căzut; l-a răsturnat cu susul în jos şi cortul a fost dărâmat” (Judecători 7:13).

Celălalt gardian, se uită la tovarășul lui îngrozit și spune:

"- Aceasta nu este altceva decât sabia lui Ghedeon, bărbatul lui Israel; Dumnezeu a dat în mâinile lui pe Madian şi toată tabăra” (Judecători 7:14).

Ghedeon și Pura se uită unul la celălalt uluiți.

Cu o credință reînnoită, Ghedeon și slujitorul său și-au trezit mica armată și au lansat un atac în toiul nopții. Madianiții, plini de panică încep și se luptă unii împotriva altora. Era un haos de nedescris. Nici măcar un soldat din armata lui Ghedeon nu a pierit în această luptă. Dumnezeu le-a dat mai mult decât au putut ei duce pentru a-i forța să se încreadă pe deplin în El.

Când ne confruntăm cu o situație imposibilă, cei trei sute de soldați ai lui Ghedeon mărturisesc un lucru foarte puternic: “Scăparea […] vine de la Domnul; El este ocrotitorul la vremea necazului” (Psalmul 37:39) și “dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?” (Romani 8:31). Acestea nu sunt doar simple afirmații. Dumnezeu chiar vrea ca noi să lepădăm toate îngrijorările noastre și să ne bazăm pe aceste adevăruri extraordinare pentru a putea fi “mai mult decât biruitori prin Acela care ne-a iubit” (Romani 8:37), indiferent de situațiile în care ne aflăm.

Nu ar fi exagerat să spunem că înfrângerea păcatului nostru prin lucrarea desăvârșită a lui Hristos pe cruce, face înfrângerea madianiților nesemnificativă. Comparând lupta care s-a dat prin revărsarea mâniei Tatălui împotriva păcatului omenirii, înfrângerea a 100.000 de madianiți pare extrem de neimportantă. Și dacă “El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?” (Romani 8:32).

Dumnezeu cu siguranță ne dă mai mult decât putem noi duce. Și o face „pentru ca să ne punem încrederea nu în noi înşine, ci în El.” (2 Corinteni 1:9). Dacă te afli în mijlocul unei situații copleșitoare fără a vedea vreo rezolvare, și te întrebi cum ar putea Dumnezeu să facă în așa fel încât toate lucrurile să lucreze împreună pentru binele tău (Romani 8:28), ai curaj! Fii viteaz! El îți oferă bucuria de a experimenta realitatea din Judecători 7, Romani 8 și 2 Corinteni 1.

Sursa: https://www.desiringgod.org/articles/why-god-gives-us-more-than-we-can-handle