Cum să rezolvi conflictele relaționale


Există puține lucruri care ne fură bucuria la fel ca un conflict relațional. Foarte puține lucruri pot provoca un dezastru emoțional în viața cuiva, la fel ca un conflict cu o altă persoană (sau mai multe persoane). Însă, multe dintre dezastrele de acest fel pot fi ușor evitate.

Bineînțeles, nu toate dintre ele pot fi anulate. Unele neînțelegeri sunt bazate pe aspecte fundamentale ce țin de adevăr, neprihănire, dreptate și convingeri care obligă conștiința noastră să rămână fermă și de neclintit, chiar dacă pune în pericol relația cu cineva. În cele din urmă, chiar Isus a spus că venirea Sa va cauza conflicte, poate în dreptul celor mai importante și semnificative relații. („Să nu credeţi că am venit s-aduc pacea pe pământ; n-am venit să aduc pacea, ci sabia.” - Matei 10:34).

Dar, cele mai multe dintre neînțelegerile noastre nu sunt legate de astfel de probleme fundamentale. Ele pornesc de la lucruri nesemnificative, mărunte și chiar egoiste. În astfel de cazuri, există doar o singură rezolvare.

Pasiuni războinice

Iacov este foarte clar când scrie: “De unde vin luptele şi certurile între voi? Nu vin oare din poftele voastre, care se luptă în mădularele voastre?” (Iacov 4:1). Dumnezeu știe că este necesar să ni se spună asta. Dar, oare pentru că nu cunoaștem motivul certurilor? Deseori suntem conștienți și sinceri cu noi înșine, în gândurile noastre. Problema se ridică în momentul în care trebuie să recunoaștem asta în fața celeilalte persoane.

De câte ori, în urma unei neînțelegeri, odată ce suntem singuri, simțim condamnarea modului păcătos în care am tratat situația de tensiune dintre noi și altcineva? De câte ori ne-am imaginat modul frumos și iubitor în care ar fi trebuit să discutăm, pentru a păstra pacea și buna înțelegere? Apoi, de câte ori, când vine vorba să spunem aceste lucruri frumoase persoanei implicate în conflict, brusc, ni se pare atât de greu să o facem; să ne stăpânim pornirile și să ne cerem iertare? Uneori amplificăm conflictul în loc să-l rezolvăm.

De ce facem asta? De ce ni se pare atât de grea rezolvarea conflictului?

De ce suntem reținuți?

Știm răspunsul: mândria!

Nu vrem să ne așezăm într-un loc vulnerabil. Nu vrem să pierdem avantajele negocierii din această relație. Nu vrem să recunoaștem cât de egoiști și necugetați suntem uneori. Odată ce recunoaștem, nu vom putea retrage cele spuse. Suntem în stare să sacrificăm familia, prieteniile, biserica, de dragul pasiunilor noastre războinice născute din mândrie.

Iacov vrea să luăm foarte în serios analizarea motivelor de ceartă. El numește aceste patimi născute din mândrie – prietenie cu lumea sau adulter spiritual – și spune că practicarea acestor obiceiuri ne pune în vrăjmășie cu Dumnezeu („Nu ştiţi că prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu? Aşa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş cu Dumnezeu.”Iacov 4:4).

În momentul în care permitem pornirilor noastre păcătoase să ne dicteze comportamentul, acționăm ca niște dușmani ai lui Dumnezeu. Și, conform pildei robului nemilostiv, un astfel de comportament este condamnat de Tatăl nostru cel ceresc. („‘Rob viclean! Eu ţi-am iertat toată datoria, fiindcă m-ai rugat. Oare nu se cădea să ai şi tu milă de tovarăşul tău, cum am avut eu milă de tine?’ Şi stăpânul s-a mâniat şi l-a dat pe mâna chinuitorilor până va plăti tot ce datora. Tot aşa vă va face şi Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său.” - Matei 18:21-35).

Singura modalitate de a păstra pacea

Nu putem negocia cu mândria. Nu ne putem compromite de dragul ei. Ea trebuie nimicită. Lupta cu mândria noastră poate fi una dintre cele mai dificile lupte din punct de vedere spiritual. Mândria este dușmanul din interiorul nostru, care ni se adresează ca un prieten. Sfatul ei pare atât de protectiv, atent și prietenos, încât suntem deseori orbiți de faptul că ne distruge pe noi înșine și pe cei de lângă noi. Devine atât de indignată în momentul în care mândria altora se răsfrânge asupra noastră, dar scuză atât de ușor comportamentul nostru neînțelept și distrugător față de ceilalți. Suntem atât de convinși că mândria noastră vrea să ne salveze din situația necontrolată în care am ajuns, însă, ea nu este altceva decât un Iuda care ne trădează printr-un sărut ‚prietenos’.

Noi trebuie să omorâm mândria noastră. S-o distrugem. Și nu există decât o singură modalitate de a face asta: să ne smerim!

Promisiunea smereniei

Trebuie să refuzăm sfatul ‘prietenos’ al mândriei și să-l urmăm pe cel al Mântuitorului nostru care spune: “Smeriţi-vă dar sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalţe.” (1 Petru 5:6) și “oricine se va înălţa va fi smerit; iar oricine se va smeri va fi înălţat.” (Matei 23:12).

Într-adevăr, uciderea propriei mândrii este dificilă. Este nevoie de curaj – curajul credinței. Nu înseamnă altceva decât să ne așezăm în locul cel mai vulnerabil; în poziția în care ne vom pierde capacitatea de a negocia cu persoana aflată în conflict; în locul în care suntem obligați să recunoaștem cât suntem de egoiști. Trebuie să avem încredere în Dumnezeu cu pierderea reputației pe care am putea-o experimenta și cu avantajul pe care îl au alții în urma smereniei noastre, pentru că “în schimb, ne dă un har şi mai mare. De aceea zice Scriptura: ‘Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriţi.’ ” (Iacov 4:6).

Cu cât ne vom smeri mai mult, cu atât vom primi mai mult har.

Ceea ce ne face să strălucim

Când păcatul alimentează un conflict relațional, mândria ne face să ascundem adevărul printr-o poziție defensivă înșelătoare și o furie condusă de manipulare. Păstrarea imaginii demnității noastre pare mai valoroasă decât evidențierea slavei lui Dumnezeu, și păstrarea reputației noastre, mai valoroasă decât multe dintre relațiile noastre.

Dar Dumnezeu ne sfătuiește să dezvelim păcatul prin smerenie, pentru că restaurarea unei relații și implicit gloria Sa, ne va satisfice mult mai mult decât adoptarea superficială a unei poziții pline de mândrie. Când, prin umilință, lăsăm la o parte disputa născută din mândrie, noi strălucim ca niște lumini în lume (“Faceţi toate lucrurile fără cârtiri şi fără şovăieli, ca să fiţi fără prihană şi curaţi, copii ai lui Dumnezeu, fără vină, în mijlocul unui neam ticălos şi stricat, în care străluciţi ca nişte lumini în lume” - Filipeni 2:14-15). Mândria stinge această lumină, dar smerenia o aprinde și o face tot mai strălucitoare. Smerenia este cea care ne face strălucitori.

De aceea Isus a zis: “Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu!” (Matei 5:9). Cei mai strălucitori împăciuitori sunt cei care se smeresc, își recunosc păcatul și oferă grațiere celorlalți, demonstrând astfel singura modalitate prin care se păstrează pacea.

Te afli într-un conflict relațional? Atunci ai o invitație din partea lui Dumnezeu de a arăta puterea extraordinară de răscumpărare a Evangheliei și de a-ți înghiți mândria prin smerenie, pentru a primi cât mai mult din harul Lui.

Invitația Lui sună așa: “Supuneţi-vă dar lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi.” (Iacov 4:7).

Sursa: https://www.desiringgod.org/articles/how-to-resolve-most-relational-conflict