Tentația de a pune accentul pe persoana mea în Săptămâna Patimilor


Fiindcă atât de mult S-a iubit pe Sine.

Mulți dintre noi nu înțelegem adevărata glorie din Săptămâna Mare pentru că, în adâncul nostru credem cu tărie că noi suntem motivul principal a ceea ce Dumnezeu a înfăptuit acum 2000 de ani. Credem că Isus a venit la noi, a trăit, a murit, în primul rând pentru noi - pentru mine.

Citim evangheliile și ne asumăm noi rolul principal - noi suntem personajul principal pentru care Isus a trebuit să sufere tot și să moară.

Dacă într-adevăr Isus are un rol secundar în această poveste, atunci trădarea Sa, moartea Sa, îngroparea Sa, învierea Sa, rămân cutremurătoare, dintr-un motiv greșit. Săptămâna Mare tot ar avea un impact imens, dar unul efemer, dacă încercăm să ne punem pe noi în centrul atenției și acțiunii. Dar, dacă în acest context ne vedem micimea comparându-ne cu grandoarea, puterea și frumusețea lui Dumnezeu, ceea ce ne va mișca inimile va avea un impact mai adânc și mai dulce, an după an, sărbătoare după sărbătoare - până în veșnicii.

Dragostea Lui pentru noi va căpăta o altă semnificație - una mai adevărată, mai puțin vanitoasă și mai plină de satisfacție.

Dumnezeu ne iubește datorită lui Dumnezeu Însuși

John Piper explică de unde vine pericolul:

“Noi trebuie să conștientizăm mai întâi de toate că Dumnezeu e Dumnezeu – că El este perfect, deplin și desăvârșit prin El Însuși, că este fericit în comuniunea Trinității, și că nu are nevoie de noi oamenii ca să-Și completeze starea de împlinire. El nu este incomplet fără noi. Cei care sunt incompleți fără El, suntem noi. Până când nu începem să gândim astfel despre Dumnezeu, de fiecare dată când vom auzi Evanghelia, ne vom pune pe noi în centrul ei. Vom avea impresia că valoarea noastră ca oameni, în locul valorii lui Dumnezeu, e forța care dă putere Scripturii. Vom începe să vedem Evanghelia ca o exprimare a nevoii lui Dumnezeu pentru oameni, în loc s-o vedem așa cum este: harul care salvează păcătoșii ce au nevoie de Dumnezeu.” (The Pleasures of God)

Dumnezeu nu a scris Săptămâna Mare în istorie pentru că avea nevoie de noi.“El nu este slujit de mâini omeneşti, ca şi când ar avea trebuinţă de ceva, El, care dă tuturor viaţa, suflarea şi toate lucrurile” (Faptele Apostolilor 17:25), ci pentru că, iubindu-ne, deși nu meritam, a arătat cât de iubitor este - cât de glorios este. Ne iubește cu adevărat, cu o dragoste autentică, cu o grijă de tată și cu sacrificiu – dar nu ne iubește pentru că suntem măreți. Ne iubește pentru că El este măreț.

În Joia Neagră, Isus a fost trădat pentru ca Dumnezeu să-Și arate Gloria. În Vinerea Mare, Isus a fost crucificat pentru ca Dumnezeu să-Și arate Gloria. În Duminica Paștelui, Isus a înviat pentru ca Dumnezeu să-Și arate Gloria. Și prin toate acestea, am fost salvați și noi prin Isus, pentru ca Dumnezeu să-Și arate Gloria.

Vestea bună pentru noi este Evanghelia gloriei lui Isus, Cel care este imaginea lui Dumnezeu. (“[…] strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu” - 2 Corinteni 4:4). Dacă suntem suficient de smeriți încât să ne vedem acel păcătos neînsemnat și fără speranță, salvat prin har pentru Gloria Sa, această veste bună capătă o însemnătate mai adâncă. Vom fi mult mai fericiți într-o lume în care nu noi jucăm rolul principal.

Joia Neagră: Isus a fost trădat pentru Gloria lui Dumnezeu

În ajunul Marii Vineri, Isus Se pregătea să meargă la cruce pentru noi, însă ochii Îi erau ațintiți către Gloria Tatălui. El S-a rugat astfel:

“Tată, a sosit ceasul! Proslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine […] Eu Te-am proslăvit pe pământ, am sfârşit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac. Şi acum, Tată, proslăveşte-Mă la Tine Însuţi cu slava pe care o aveam la Tine, înainte de a fi lumea.“ (Ioan 17:1, 4-5). Hristos nu a fost în primul rând un Salvator care era în căutarea iubirii oamenilor. El a fost un Fiu care trăia în adorare față de Tatăl – a vrut să atragă atenția oamenilor înspre a-L admira pe Dumnezeu Tatăl. El nu a murit ca să ne facă să ne simțim mai importanți, ci pentru a ne arăta ce este cel mai important – Cine este cel mai important.

În timp ce intra în grădina unde urma să fie prins, “a mers puţin mai înainte, S-a aruncat la pământ şi Se ruga ca, dacă este cu putinţă, să treacă de la El ceasul acela. El zicea: 'Ava – adică Tată, Ție toate lucrurile Îţi sunt cu putinţă; depărtează de la Mine paharul acesta! Totuşi facă-se nu ce voiesc Eu, ci ce voieşti Tu.” (Marcu 14:35-36).

Dumnezeu a hotărât ca Isus să moară din dragoste pentru noi, și El a venit ca să îndeplinească în ascultare acest plan – ca să facă voia Tatălui, să onoreze înțelepciunea, dragostea și suveranitatea Sa.

Vinerea Mare: Isus a fost crucificat pentru gloria lui Dumnezeu

Să nu înțelegem greșit, dacă Isus este Stăpân în viața ta, dacă El este comoara ta, dacă El este Salvatorul tău, El cu siguranță a murit pentru tine. El a purtat suferințele tale, a purtat durerile tale, a fost străpuns pentru pentru păcatele tale, a fost zdrobit pentru fărădelegile tale și prin rănile Lui ești vindecat (“Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat şi durerile noastre le-a luat asupra Lui. El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El şi, prin rănile Lui, suntem tămăduiţi.” - Isaia 53:4, 5).

Vina ta a fost pironită cu El pe cruce: “Pe voi, care eraţi morţi în greşelile voastre şi în firea voastră pământească, Dumnezeu v-a adus la viaţă împreună cu El, după ce ne-a iertat toate greşelile. A şters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră şi ne era potrivnic, şi l-a nimicit pironindu-l pe cruce.” - Coloseni 2:13, 14.

De asemenea, El a murit din iubire pentru tine: “Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi şi a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre.” - 1 Ioan 4:10.

Însă El a murit pentru tine pentru a-L glorifica pe Tatăl. A fost “ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce” (Filipeni 2:8). “Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferință...“ (Isaia 53:10). Și pentru că Isus S-a supus voii Tatălui, Tatăl “L-a înălţat nespus de mult şi I-a dat Numele care este mai presus de orice nume; pentru ca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ, si orice limba să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, ca Isus Hristos este Domnul” (Filipeni 2:9-11).

Chiar când Isus a fost înălțat deasupra oricărui nume, El a fost înălțat pentru Gloria Altuia – pentru gloria Tatălui.

Duminica Paștelui: Isus a fost înviat pentru gloria lui Dumnezeu

Isus a fost trădat pentru a-L glorifica pe Tatăl. A fost crucificat pentru a-I da glorie Tatălui. Și când a înviat – aducând la viață speranțele noastre pentru iertare, viață și fericire – a înviat tot pentru gloria lui Dumnezeu Tatăl. După cum spune apostolul Pavel “Şi, fără îndoială, mare este taina evlaviei…’Cel ce a fost arătat în trup a fost dovedit neprihănit în Duhul, a fost văzut de îngeri, a fost propovăduit printre neamuri, a fost crezut în lume, a fost înălţat în slavă.’ ” (1 Timotei 3:16).

Pavel chiar spunea “Hristos a înviat din morți prin slava Tatălui” (Romani 6:4). Învierea lui Hristos a fost atât de înfășurată în glorificarea Tatălui, încât Pavel trebuie să spună că Hristos a fost înviat prin această glorie.

În singurul cel mai măreț act al intervenției divine – mai măreț decât facerea munților sau croirea văilor pe pământ, mai măreț decât nașterea stelelor și formarea galaxiilor, mai măreț decât făurirea omului din țărână – Tatăl Și-a revelat gloria înviindu-L pe Isus, Fiul Său. A înviat “oglindirea slavei Lui” din mormânt, în măreție (Evrei 1:3; 1 Petru 1:31). În glorie și pentru gloria Sa.

Am fost salvați de Dumnezeu

Faptul că Gloria lui Dumnezeu este cel mai măreț motiv al Săptămânii Mari, nu diminuează cu nimic importanța acestei vești bune pentru noi. Firea noastră pământească dorește cu disperare să fie perla cea mai de preț în contextul Evangheliei – comoara ascunsă în țarină pentru care Dumnezeu a vândut totul ca s-o aibă. Orice persoană necredincioasă ar putea să creadă o astfel de Evanghelie, una care te face să te simți cel mai important în Univers, una care te face să arați atât de glorios…

Însă dragostea dintr-o astfel de Evanghelie pălește în comparație cu dragostea lui Dumnezeu din Evanghelia reală. În loc să ne lingușească, Dumnezeu ne atrage înspre El în dragoste – în ciuda faptului că nu merităm din cauza păcatului – ca să ne facă să strălucim în veci datorită Lui. El Își arată gloria în lume prin tine. O face prin munți, oceane, mări, stele, galaxii, prin iad și rai, dar o face si prin tine. Și din cauza lui Hristos Își arată dragostea iubindu-te, în loc să te condamne.

Hristos a fost trădat pentru gloria lui Dumnezeu, pentru că fiind trădat, Dumnezeu a putut să adopte păcătoși ca noi și să ne facă fii și fiice ”spre lauda slavei harului Său, pe care ni l-a dat în Preaiubitul Lui.” (Efeseni 1: 5-6).

Hristos a fost crucificat pentru gloria lui Dumnezeu, pentru că prin aceasta a putut să ne aducă lângă Dumnezeu (“Hristos, de asemenea, a suferit odată pentru păcate, El, Cel neprihănit, pentru cei nelegiuiţi, ca să ne aducă la Dumnezeu.” - 1 Petru 3:18).

Hristos a fost înviat pentru gloria lui Dumnezu, pentru că prin învierea Sa, Dumnezeu ne-a adus la viață împreună cu El (“măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos” , arătând lumii “nemărginita bogăţie a harului Său, în bunătatea Lui faţă de noi în Hristos Isus.” - Efeseni 2:5,7).

Gloria lui Dumnezeu iese în evidență cel mai bine atunci când Își arată prin Evanghelie iubirea Lui pentru tine – mila de neînțeles, harul nemeritat, bunătatea fără margini, credincioșia neclintită – toate pentru ca tu să nu rămâi indiferent.

Sursa : https://www.desiringgod.org/articles/for-god-so-loved-his-worth