De unde ştim că Îl iubim cu adevărat pe Isus?


Răspunsul Bibliei te-ar putea surprinde.

Ştim că Îl iubim pe Isus prin ceea ce facem sau nu facem în mod consecvent (nu în mod perfect). Știm asta deoarece Isus a zis: "Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele." (Ioan 14:15), iar apostolul Ioan a întărit ce a spus Isus când a scris: "Căci dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui." (1 Ioan 5:3).

În aparență, aceste afirmații ar trebui să facă orice îndrăgostit să se simtă incomod. În mod natural, cu toții ştim că esența iubirii nu constă doar în acțiunile cuiva. Dragostea nu poate fi redusă la un simplu verb. De aceea toată lumea zâmbește la ilustrația făcută de John Piper în care un soț plictisit îi dă soției un buchet de flori la aniversarea căsătoriei lor spunându-i că el doar își îndeplinește obligația de soț respectuos.

Nu acel tip de obligație

Isus și Ioan nu spun că ascultarea poruncilor lui Dumnezeu este acelaşi lucru cu dragostea. Ceea ce au vrut să spună este că dragostea pentru Dumnezeu, prin însăși natura sa, produce o caracteristică a ascultării credinței ("[...] să aducem, pentru Numele Lui, la ascultarea credinţei pe toate neamurile." - Romani 1: 5). Deci, pe pământ, dragostea pentru Hristos tinde să se identifice cu ascultarea față de El.

Acum, iubirea, credința și ascultarea nu sunt aceleași lucruri. Dragostea este prețuirea noastră pentru Hristos, credința este încrederea noastră în El şi ascultarea este ceea ce facem conform poruncilor Lui. Esența fiecăreia este diferită. Problemele, cum ar fi legalismul (înșiruirea unor reguli), apar atunci când le considerăm același lucru. Trebuie să păzim poruncile lui Hristos - dar nu acel tip de "trebuie".

Deși sunt distincte, ele sunt inseparabile. Nu putem să-L iubim pe Hristos fără să avem încredere în El ("Isus Hristos, pe care voi Îl iubiţi fără să-L fi văzut, credeţi în El fără să-L vedeţi şi vă bucuraţi cu o bucurie negrăită şi strălucită" - 1 Petru 1: 8). Nu putem să ne încredem în Hristos fără să-L ascultăm ("Tot aşa şi credinţa, dacă n-are fapte, este moartă în ea însăşi." - Iacov 2:17).

Deci, firește, nu putem iubi pe Hristos dacă trăim în neascultare persistentă și conștientă față de El ("Dacă zicem că avem părtăşie cu El şi umblăm în întuneric, minţim şi nu trăim adevărul." - 1 Ioan 1:6; "De ce-Mi ziceţi: ‘Doamne, Doamne!’ şi nu faceţi ce spun Eu?" - Luca 6:46).

Arătând dragostea fără rețineri

Suntem creați să slujim lucrurilor pe care le prețuim. Modul în care ne iubim pe noi înșine, este evident prin modul în care ne slujim pe noi înșine; pozitiv ("Căci nimeni nu şi-a urât vreodată trupul lui, ci îl hrăneşte, îl îngrijeşte cu drag, ca şi Hristos Biserica." - Efeseni 5:29) sau negativ ("Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine." - 2 Timotei 3:2, 3).

Modul în care ne iubim soțul, soția, copiii, prietenii, frații, liderii, pastorul sau colegii este evident prin modul în care îi ajutăm sau îi neglijăm. Fie că Îl iubim pe Dumnezeu sau banii este evident prin modul în care slujim sau neglijăm pe unul sau pe celălalt ("Nicio slugă nu poate sluji la doi stăpâni; căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt, sau va ţine numai la unul şi va nesocoti pe celălalt." - Luca 16:13).

Pe termen lung, nu putem să ascundem cum sau cui slujim. Este adevărat, uneori ne putem ascunde față de ceilalți; ne putem înșela și pe noi înșine pentru un timp, dar Dumnezeu are un fel de a ne da pe față afecțiunile, în cele din urmă.

Despre asta era vorba în pilda bunului samaritean, care ne oferă posibiliatea aproape tuturor s-o experimentăm în moduri şi momente diferite. Preotul, levitul și samariteanul și-au arătat adevărata față prin modul în care s-au raportat la acel om rănit (Luca 10: 31-35).

Despre asta este vorba şi în povestea tânărului bogat din Marcu 10. El părea orbit față de dragostea de care trebuia sa dea dovadă, pentru că, deși credea că a făcut multe lucruri care dovedeau ascultare ("Învăţătorule, toate aceste lucruri le-am păzit cu grijă din tinereţea mea.” - Marcu 10:20), ceva îi tulbura sufletul. Isus, în schimb, a văzut clar înlăuntrul lui și printr-o singură frază a atras atenția tuturor: „Îţi lipseşte un lucru; du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci, şi vei avea o comoară în cer. Apoi vino, ia-ţi crucea şi urmează-Mă.” (Marcu 10:21).

Un lucru era clar: omul nu putea să se supună lui Isus pentru că iubea și se încredea în bani, mai mult decât în El.

Biblia arată în multe locuri că dragostea de Dumnezeu sau dragostea de idoli se poate cunoaște prin ascultarea sau neascultarea față de Dumnezeu. O vedem la Cain și Abel (Geneza 4), Avraam și Isaac (Geneza 22), Ruben și Bilha (Geneza 35), Iosif și soția lui Potifar (Geneza 39), David și Saul în peșteră (1 Samuel 24) David și Batșeba (2 Samuel 11), Iuda și arginții săi (Matei 26), Petru şi lepădările sale (Ioan 18), Anania și Safira (Faptele Apostolilor 5), plecarea lui Dima la Tesalonic (2 Timotei 4), etc.

Prin acestea cunoaștem dragostea

Cel mai important loc din Scriptură (sau de oriunde altundeva) unde vedem dragostea demonstrată prin credința întărită de ascultare, este în Isus:

  • „Noi am cunoscut dragostea Lui prin aceea că El Şi-a dat viaţa pentru noi” - 1 Ioan 3:16

  • „Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.” - Romani 5:8

  • „Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi.” - Iona 15:13

Dragostea supremă a fost arătată în moartea lui Isus pe cruce, unde „căpetenia şi desăvârşirea credinţei noastre” (Evrei 12: 2) a vrut ca „bucuria Sa să rămână în noi şi bucuria noastră să fie deplină” (Ioan 15:11) prin ascultarea Lui în mijlocul celor mai grele suferințe ("măcar că era Fiu, a învăţat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit." - Evrei 5:8).

Isus a purtat dragostea în palmele Lui pline de sânge. Isus nu a iubit numai „cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta și cu adevărul” (1 Ioan 3:18).

"Prin acestea cunoaștem dragostea adevărată."

De unde ştim că Îl iubim cu adevărat pe Isus? Știm prin ceea ce facem sau nu facem în mod consecvent (nu perfect). Toți credincioșii sunt conștienți că nu Îl iubesc în mod perfect. „Toți greșim în multe feluri” (Iacov 3:2) și „dacă zicem că n-avem păcat, ne înșelăm singuri și adevărul nu este în noi” (1 Ioan 1:8). Dar „dacă zicem că avem părtășie cu El și umblăm în întuneric, mințim și nu trăim adevărul” (1 Ioan 1:6).

Știm ce este dragostea prin ceea ce face dragostea. Toți cei care-L iubesc pe Isus refuză să trăiască în neascultare persistentă și conștientă față de El. Ascultarea noastră, întărită prin credință este dovada dumnezeiască a iubirii noastre pentru Isus.

Sursa: https://www.desiringgod.org/articles/how-do-i-know-if-i-really-love-jesus