Facebook-ul și plictiseala

Dependența de Facebook nu a fost nicicând mai mare.

În 2013, 63% din utilizatorii Facebook își verificau pagina zilnic. În 2014, acest procent a crescut la 70%. Dacă îți verifici contul de Facebook zi de zi, te alături altor 864 milioane de persoane cu aceeași rutină compulsivă.

Pentru mulți dintre noi, Facebook este un fel de dependență, un obicei care în momentul de față ne copleșește.

Ofir Turel, psiholog la Universitatea Cal State Fullerton, a făcut cercetări în a demonstra acest lucru. Pentru a-și dovedi punctul de vedere, el afirmă că persoanele dependente de Facebook care conduc o mașină, au tendința de a răspunde mai repede alertelor de notificare de pe telefon decât semnelor de circulație. “Aceasta este puterea pe care o are Facebook”, spunea el.

Turel a fost co-autorul unui studiu care arată că dependența de Facebook influențează aceleași regiuni impulsive ale minții ca și dependența de droguri, cu o singură diferență semnificativă. Dependenții de Facebook, spre deosebire de dependenții de droguri, “au capacitatea de a-și controla comportamentul, dar nu au motivația de a face acest lucru, deoarece ei nu văd consecințele ca fiind atât de grave.”

Mulți dintre voi folosiți Facebook sau Twitter pentru scopuri nobile, și acest lucru este de apreciat. Mulți dintre voi citiți această postare datorită Facebook-ului. Dar realitatea evidentă este că dependența de Facebook, ca și alte dependențe, este indusă de plictiseală. Facebook este locul de întoarcere atunci când viața devine monotonă, un automat la care apăsăm pentru a câștiga jetoane de știri interesante sau videoclipuri amuzante. Este construit să fie asta. Pentru mulți utilizatori, Facebook este lucrul la care ne întoarcem pentru a ne satisface dependența indusă de plictiseală. În acest punct situația devine problematică.

Dependența nesănătoasă de Facebook înflorește pentru că nu reușim să vedem costul vieții noastre. Deci, care sunt consecințele comportamentelor compulsive induse de plictiseală?

Iată trei consecințe care trebuie luate în considerare:

1. Dependența de Facebook suprimă rugăciunea

Se pare că nu există nici un studiu care să compare durata timpului petrecut pe rețelele de socializare cu satisfacția vieții de rugăciune.

L-am întrebat recent pe Tim Keller, pastor și autor al celei mai bine-vândute cărți despre rugăciune, cât de răspândită este lipsa de rugăciune. “Acest lucru este anecdotic, dar toată lumea cu care vorbesc pare atât de ocupat și comunică fără încetare, încât cred că există tot mai multă lipsă de rugăciune, tot mai puțin timp în care oamenii se duc într-un loc izolat pentru a se ruga. Sunt sigur că suntem mult mai lipsiți de rugăciune decât am fost în trecut.”

Deci, ce spune acest lucru despre sănătatea noastră spirituală? ”Sănătatea noastră spirituală”, a răspuns el sincer, ”este în cădere liberă.”

Când viața devine plictisitoare, ne întoarcem din ce în ce mai mult la surprizele (și diversiunile) notificărilor noastre, nu la rugăciune.

2. Dependența de Facebook ne întunecă percepția de sine

În al doilea rând, dependența indusă de plictiseală, asemenea Facebook-ului, ne întunecă percepția de sine. Aceasta a fost perspectiva matematicianului secolului al XVII-lea, Blaise Pascal. Urmărindu-i pe tinerii din zilele lui, el a observat că "dacă le-ai lua divertismentul, îi vei vedea uscați de oboseală, de plictiseală”, pentru că “într-adevăr devenim nefericiți de îndată ce rămânem doar cu noi înșine, fără a mai avea parte de o deviere de la obișnuit.”

Liniștea și lipsa unei distrageri de la realitate vin cu o greutate pe care încercăm să o ameliorăm cu lucruri mărunte și neînsemnate, spunea Pascal. Și astfel, suntem atrași de Facebook pentru distracție, pentru a ne integra, pentru a ne exprima – orice pentru a distruge greutatea tăcerii.

Mai târziu, Pascal scrie: “Nimic nu este mai insuportabil pentru om decât să sfârșească fără pasiuni, fără afaceri, fără distracție, fără a studia. Apoi își simte nimicnicia, disperarea, insuficiența, dependența, slăbiciunea și deșertăciunea. Îndată, în adâncul inimii lui va apărea oboseală, întuneric, tristețe, frământare, frustrare și disperare.”

Fără o singurătate deconectată, nu putem simți greutatea nevoii noastre; nu putem gusta disperarea noastră după Dumnezeu. Greutatea plictiselii intenționează să ne arate insuficiența noastră și să ne trezească nevoia de har.

3.Dependența de Facebook ne orbește

Așa cum strategii Facebook-ului știu bine, ființele umane nu pot face față monotoniei. Încearcă! Inima nu-ți va permite. Nu am fost creați să trăim în plictiseală. Plictiseala noastră rezultă din păcatul nostru, iar plictiseala neatenuată ne va face în cele din urmă extrem de vulnerabili la ademenirea distracțiilor neînsemnate și ispitele corupției.

Sam Storms scrie: “Plictiseala este contrară impulsului natural creat de Dumnezeu pentru fascinație, entuziasm, plăcere și exaltare.” El avertizează că atunci când te confrunți cu o viață de plictiseală, fie mori emoțional, fie “te grăbești nebunește spre orice fior extravagant pe care îl poți găsi și care îți schimbă nenorocirea în plăcere, indiferent că este vorba de pornografie, adulter, droguri sau fantezii de faimă și putere.” Sau în plictiseala ta, te vei îndrepta spre distragerile care par atât de inofensive, cum este divertismentul și automatul digital numit Facebook.

Felul în care răspundem la plictiseală spune multe despre inima noastră și explică de ce suntem atât de predispuși la stiluri de viață și obiceiuri de dependență, scrie Storms.

Mulți dintre oamenii care cad în păcatul dependenței sunt acei oameni care au fost odată plictisiți. Motivul pentru care dependențele sunt atât de puternice este că ele intră în acel loc din inimile noastre care a fost creat pentru comuniune transcendentală și dragoste spirituală.

Obiceiurile dependenței fie sunt plictisitoare și ne spulberă dorința pentru satisfacția pe care ne temem că nu o vom găsi niciodată, fie ne oferă o alternativă de împlinire falsă despre care credem că ne va aduce fericirea pe termen lung – produse contrafăcute precum cocaina, supraalimentarea, afaceri ilicite, imaginea sau obsesia pentru frumusețea fizică. Puterea acestor lucruri este alimentată de tânjirea nesfârșită a inimii omului de a fi fascinat, încântat și entuziasmat. Inima noastră ne va conduce invariabil fie către plăcerile trecătoare ale dependenței, fie către Dumnezeu.

Aceeași aluzie se află în spatele dependențelor “mari”, dependențelor “mici” și a oricărei dependențe între acestea. Cum spun cuvintele unei vechi axiome - mâinile inactive fac lucrarea diavolului. Dar mai adevărat, cei plictisiți fac rapid pace cu păcatul. Orice distragere a atenției care ne ameliorează temporar plictiseala devine punctul mort al eticii noastre. Aceasta este problema.

Leacul pentru plictiseala noastră

Pentru ființe ca noi, create pentru a adora slava, trebuie să găsim un obiect vrednic de închinarea noastră. "Leacul pentru plictiseală nu este diversiunea, distracția sau distragerea atenției, ci entuziasm substanțial", spune John Piper.

Trebuie să ne întâlnim cu Dumnezeu "să fim uimiți intelectual și emoțional de supremația infinită, veșnică, neschimbată a lui Hristos în toate lucrurile". Ceea ce înseamnă că încercarea de a alunga plictiseala prin comportamentul compulsiv de a trage maneta la automatul numit Facebook este un obicei care poate fi rupt. Dar acest lucru se va întâmpla numai dacă viziunea noastră captivantă asupra lui Dumnezeu este suficient de mare pentru a-L vedea așa de frumos și ”infinit de creativ”, atât de creativ, încât pentru cei care se închină Lui, spune Piper, ”nu va exista plictiseală pentru următoarele trilioane de milenii.”

Sursa: https://www.desiringgod.org/articles/facebook-obsession-and-the-anguish-of-boredom