De ce atât de mulți creștini sunt nefericiți?


Bucuria este emoția mântuirii.“[..] şi vă bucuraţi cu o bucurie negrăită şi strălucită.” (1 Petru 1:8). Dacă ești creștin găsești desfătare în Hristos. Frumusețea Lui și măreția Lui îți fac sufletul să tresalte de bucurie.

Totuși puțini creștini reușesc să experimenteze bucuria. Oare de ce?

Unii oameni sunt triști din fire, iar bucuria e o provocare continuă pentru ei. Când am citit “Depresia sipirituală” de Martyn Lloyd Jones, am fost surprins să aflu că el menționează temperamentul și personalitatea ca “prima și cea mai importantă cauză” pentru nefericire. S-ar putea să aibă dreptate. Dar mai sunt și alte motive. Mămicile tinere sunt deseori surprinse de cât de obosite devin. Nedormite și epuizate, le este greu să găsească bucuria. Dacă plângi sau suferi, s-ar putea să nu realizezi că Dumnezeu are bucurii pentru tine chiar în aceste circumstanțe. Pe lângă asta, să nu uităm că dușmanul nostru ne urăște și va face tot ce poate să fure și ultimul gram de bucurie rămas în noi.

Dar cei mai nefericiți creștini pe care i-am văzut sunt cei care trăiesc cu un picior în lume și cu celălalt în biserică. Ei au un ochi îndreptat înspre cer și unul înspre pământ. Ei cheamă numele lui Hristos, în timp ce caută siguranța, satisfacția, plăcerea și împlinirea în lume. Vor să le facă pe amândouă. Și bineînțeles că nu sunt fericiți.

Te regăsești printre aceștia? Singurul mod prin care vei găsi fericirea este să spui un “Da” lui Dumnezeu, ceea ce înseamnă să spui “Nu” lumii.

Marele "DA"

E important ca fiecare creștin să fie convins că Dumnezeu este bun. Și mai mult decât atât, doar Dumnezeu este bun. Dacă nu suntem convinși cu adevărat că doar Dumnezeu e bun, nu vom putea spune “Nu” celorlalți dumnezei care ne promit bucurie și în locul ei primim amărăciune. Să nu îndrăznim să ne imaginăm că există măcar o fărâmă de bine separat de Dumnezeu și de voia Lui pentru viețile noastre.

Psalmii întăresc acest adevăr atât de frumos:

“Eu zic Domnului: Tu ești Domnul meu, Tu ești singura mea fericire!” (Psalmii 16:2)

“Pe cine altul am eu în cer afară de Tine? Și pe pământ, nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine.” (Psalmii 73:25)

“Doamne, catre Tine strig si zic: Tu ești scăparea mea, partea mea de moștenire pe pământul celor vii.” (Psalmii 142:5)

În Noul Testament Iacov scrie,

"Nu vă lăsați înşelaţi, preaiubiţii mei fraţi. Orice ni se dă bun și orice dar desăvârșit sunt de sus, coborându-se de la Tatăl luminilor în care nu este nici schimbare nici umbră de mutare.” (Iacov 1:16-17)

Fiecare gram de bine din lumea asta vine de la Dumnezeu. Nimic nu poate fi bun până nu vine de la Dumnezeu. Un creștin bucuros crede acest adevăr din toată inima.

Calvin a spus așa:

“Nu va fi îndeajuns să accepți pur și simplu că există Cineva pe care toți trebuie să-L onoreze și să-L adore, ci trebuie să fii convins că El este sursa fiecărui bine, fără să cauți binele acesta în altă parte decât în El. Până când nu recunoaștem ca și oameni că Îi datorăm totul lui Dumnezeu, că suntem păstrați doar prin grija Lui de Tată, că El este autorul fiecărui bine, că nu avem ce să găsim dincolo de EL, niciodată nu ne vom supune Lui de bună voie. Până când nu ne vom găsi fericirea în El, nu ne vom da pe de-a-ntregul Lui.” (Institutes of the Christian Religion)

Dumnezeu este bun. Dumnezeu singur este bun, iar cel mai bun lucru care ni se poate întâmpla este că Dumnezeu Se dă pe Sine Însuși nouă. Astfel El devine bucuria noastră – desfătarea inimilor noastre care nu poate fi descrisă în cuvinte. David afirmă: “Îmi vei arăta cărarea vieții; înaintea Feței Tale sunt bucurii nespuse și desfătări veșnice în dreapta Ta.” (Psalmii 16:11)

Marele “NU”

Satan vrea să credem că putem găsi ceva bun și satisfăcător despărtiți de Dumnezeu. Însă noi trebuie să refuzăm prompt și hotărât spunând “Nu” oricărui lucru care ne promite binele în afara lui Dumnezeu. Acest “Nu” se află la baza fericirii creștinului.Esența păcatului constă în faptul că promite binele în afara lui Dumnezeu și în afara voii Lui. Așa a fost înșelată Eva, vă amintiți?

“Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat și plăcut de privit și că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui și a mâncat; a dat și bărbatului ei care era lângă ea și bărbatul a mâncat și el.” (Geneza 3:6)

De multe ori ne împiedicăm în același fel. Când pătrundem în interiorul nostru și descoperim păcatul ascuns, ne vom da seama că ce facem noi de fapt, este să căutăm binele în afara lui Dumnezeu și în afara căilor Lui. Acel lucru bun pe care-l caut s-ar putea să fie plăcere, siguranță, împlinire, satisfacție, dreptate, apartenență, confort, nevoi fizice și așa mai departe. Dar încerc să le obțin fără Dumnezeu. Până la urmă asta este idolatrie. Caut ceva, altceva decât Dumnezeu, care să-mi satisfacă nevoile și dorințele. Acești dumnezei promit bucurie, dar în schimb oferă nefericire. De aceea un creștin pe jumătate nu poate să aibă o bucurie continuă în Hristos.

Tot David spune în Psalmul 16, versetul 4: “Idolii se înmulțesc, oamenii aleargă după dumnezei străini, dar eu n-aduc jertfele lor de sânge și nu pun numele lor pe buzele mele.”

“Mi se sfârșește viața în durere și anii în suspinuri. Mi s-au sleit puterile din pricina fărădelegii mele și-mi putrezesc oasele! " (Psalmii 31:10)

Alergăm după alți dumnezei ca să găsim feiricirea, însă în schimb primim nefericire.

O tânără știe că nu ar trebui să se căsătorească cu un necreștin, dar ea crede că acolo, în acea relație, va găsi dragostea și siguranța chiar fără Dumnezeu. Ea vrea ceva bun, însă îl vrea din partea altor dumnezei. Rezultatul va fi o nefericire multiplicată.

Un bărbat crede că o să găsească împinire în pornografie sau în tot felul de aventuri păcătoase. Plăcerea sexuală este bună dacă este experimentată în modul în care Dumnezeu a gândit-o. Însă bărbatul o caută la alți dumnezei, iar plăcerea aceea de câteva secunde se va transforma în nisip și cenușă, pe care va trebui mai apoi să le înghită.

O femeie caută semnificație și împlinire prin bârfă. Se crede importantă atunci când vorbește despre ce fac ceilalți. Ea nu-și găsește valoarea în Hristos, ci în altă parte, la alți dumnezei.

Un om care nu iartă și ține ură crede că responsabilitatea lui este să-și facă dreptate. Dreptatea este un lucru bun, dar el nu o caută la “Cel ce judecă întreg pământul.” (Geneza 18:25), ci aleargă la alți dumnezei pentru a o găsi.

Așa că, “alege azi cui vrei să-i slujești” (Iosua 24:15). Privește la Dumnezeu. Spune ca și psalmistul: “Domnul este partea mea de moștenire și paharul meu” (Psalmii 16:5). Creștinii pe jumătate nu sunt fericiți. Nădăjduiește în Dumnezeu și nu alerga după alți dumnezei. Aceasta este calea către fericire.

Sursa: https://www.desiringgod.org/articles/why-are-so-many-christians-unhappy