Șapte moduri practice prin care să-ți păzești și să-ți repari relațiile


1. Bucurați-vă unul de celălalt fiindcă Domnul Însuși se bucură de noi.

Psalmul 16:3 dictează acest principiu: “Sfinții care sunt în țară, oamenii evlavioși sunt toată plăcerea mea”. În fiecare creștin autentic există o excelență ce poate fi admirată. Este un lucru ușor de remarcat, de altfel. După nici doar două întrebări într-o conversație această excelență începe să iasă la iveală.

2. Haideți să creăm un mediu al încrederii, nu al suspiciunii.

1 Corinteni 4:5 spune așa: “De aceea să nu judecați nimic înainte de vreme, pană va veni Domnul, care va scoate la lumină lucrurile ascunse în întuneric și va descoperi gândurile inimilor.

Ochii aceștia de carne nu sunt capabili să judece inima unui om, de aceea toată judecata trebuie lăsată în grija Domnului.

3. Haideți să ne judecăm pe noi înșine și să acordăm fiecăruia prezumția de nevinovăție.

Matei 7:5 spune așa: “[…] scoate întâi bârna din ochiul tău […]”. Iar în 1 Corinteni 13:7 găsim: “dragostea crede totul […]”.

Cu alte cuvinte, dragostea umple spațiile goale și incerte cu presupuneri pozitive.

4. Dacă apare o problemă ce trebuie tratată, să vorbim direct cu persoana în cauză, nu despre persoana în cauză. Bârfa distruge.

Matei 18:15 spune așa: “Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te și mustră-l între tine și el singur”. Isus nu a spus, “Du-te întreabă-ți fratele dacă el consideră că a păcătuit”. Trebuie să ne venim în fire și să arătăm fratelui nostru păcatul comis. Dar haideți mai degrabă să i-l spunem personal, decât să împrăștiem zvonuri despre el.

5. Atunci când trebuie să pomenim o problemă, să nu folosim afirmații vagi ci să identificăm specific greșeala respectivă.

Trebuie să scoatem în evidență faptul că încă există posibilitatea de redresare. De asemenea, să nu uităm niciodată să păstrăm demnitatea persoanei căreia ne adresăm.

Afirmația “Ești de-a dreptul ______” e prea generală ca să fie corectă. O astfel de vorbă nu-i lasă persoanei nici o libertate de a se schimba. E mai bine să zicem “În situația asta, când ai făcut ______, a fost greșit. Ar fi mai bine dacă în viitor ai face _______. Ce părere ai? E ceva cu care te-aș putea ajuta?”

6. Haideți să răspândim bunătate.

Efeseni 4:32 spune așa: “[…] fiți buni unii cu alții […]”. Cuvântul “bun” e folosit și în Matei 11:30 când Isus spune “[…] jugul Meu este bun (ușor) […]”. Tot astfel bunătatea este interesată și se întreabă: “Cum aș putea să ușurez situația persoanei de lângă mine? Cum aș putea să-i dau un răspuns cât mai ușor de primit?”

7. Atunci când greșim altora, haideți să recunoaștem: “Am greșit. Îmi pare rău. Prin harul lui Dumnezeu nu o să mai repet această greșeală. Există vreo modalitate prin care să mă revanșez acum?”

Întotdeauna este bine venită o scuză sinceră atunci când cineva a greșit sau a făcut ceva rău, rău așa cum îl definește Biblia. Vindecarea relațiilor este biblică și necesară în cazul unor răni semnificative. Fugind de greșelile trecutului vom construi pe viitor ziduri de ipocrizie în jurul nostru. Dumnezeu nu poate să reverse binecuvântare în astfel de cazuri, dar cu siguranță El va binecuvânta pocăința autentică. Atunci când Zacheu a jurat să despăgubească pe cei care i-a fraudat, Isus nu l-a oprit zicând: “Nu trebuie să faci asta. Ce ai făcut nu mai poate fi reparat!”. În schimb, Isus a zis: “Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta.” (Luca 19:8-9).

Una dintre cele mai frumoase scene din Biblie este cea dintre cei doi frați care au fost despărțiți pentru o perioadă foarte lungă: “Esau a alergat înaintea lui; l-a îmbrățișat, i s-a aruncat pe grumaz și l-a sărutat. Și au plâns.” (Geneza 33:4).

Dumnezeu dorește ca această frumusețe a reîmpăcării să fie prezentă din nou în fiecare generație, inclusiv în a noastră.

Sursa - https://www.thegospelcoalition.org/blogs/ray-ortlund/seven-ways-we-can-guard-and-repair-relationships/