Ce rol au faptele bune în mântuirea noastră?


Privind dintr-o anumită perspectivă, faptele noastre bune nu au nici o legătură cu mântuirea; pe de altă parte ele prezintă un aspect foarte important al mântuirii.

Acesta este subiectul ce a aprins controverse între creștini încă din perioada reformei protestante.

Am certitudinea că faptele bune nu pot să ne dea dreptul să fim mântuiți. Să meriți să fii mântuit ar însemna să dobândești acest drept prin eforturi proprii. Faptele noastre ar trebui să fie atât de bune, așa de perfecte, fără nici o urmă de păcat, astfel încât să-L oblige pe Dumnezeu să ne dea mântuirea.

Eu cred că Noul Testament prezintă foarte clar că nimeni nu trăiește acea viață care este îndeajuns de bună pentru a câștiga mântuirea. Suntem mântuiți de Dumnezeu când încă suntem păcătoși (vezi Efeseni 2:1-6). De aceea avem nevoie de un Mântuitor, de o ispășire a păcatelor - de aceea avem nevoie de har.

Oamenii spun adesea, “nimeni nu este perfect.” Suntem cu toții convinși că asta este adevărat. Dar nici o persoană dintr-o mie nu înțelege cât de semnificativă este această afirmație. Cumva ei cred că Dumnezeu coboară nivelul și “atât timp cât viața mea este mai puțin păcătoasă decât a altcuiva, atunci relativ vorbind este suficient de bună pentru a-mi da dreptul să intru în Împărăția lui Dumnezeu.”

Uităm însă că Dumnezeu cere o ascultare perfectă în ce privește legea Lui, și atunci când eșuăm să îi oferim această ascultare, trebuie să căutăm în altă parte calea spre mântuire.

Și pentru asta a venit Cristos. El ne-a făcut disponibilă neprihănirea Lui. Când mă încred în El, atunci Dreptatea Lui Cristos devine dreptatea mea în ochii lui Dumnezeu. Deci este neprihănirea Lui Cristos care ne dă mântuirea - nu faptele noastre bune.

Cu toate acestea, într-o atitudine de recunoștință suntem chemați să fim ascultători. Isus a zis, “Dacă mă iubiți, veți păzi poruncile Mele.”

Martin Luther a susținut că justificarea se face doar prin credință. Însă el a dezvoltat acest concept zicând că justificarea se capătă doar prin credință, dar nu printr-o credință ce rămâne singură. O persoană care se încrede în Cristos cu adevărat și se bazează pe El să fie răscumpărată, primește prin credință beneficiile neprihănirii lui Cristos.

Dar dacă acea persoană are o credință adevărată, acea credință se va manifesta printr-o viață de ascultare. În alte cuvinte, am dreptul să intru în Rai datorită neprihănirii lui Isus, însă răsplata mea acolo va fi în funcție de ascultarea pe care am arătat-o aici sau de lipsa ei.

Sursa - https://www.ligonier.org/learn/qas/what-do-our-good-deeds-have-do-our-salvation/