Analizează-ți descurajarea


Înfrânt, îngenuncheat, disfuncțional, descurajat. Cu toții am trecut prin perioade în care am experimentat descurajarea, fie în forma ei ușoară și trecătoare fie apăsătoare și persistentă. Creștini fiind, suntem invitați, chiar încurajați să experimentăm la modul cât mai sincer cu putință întregul spectru al emoției umane; totuși, există un punct în care dacă alegi să trăiești și să te complaci în descurajare, aceasta devine păcat.

Descurajarea trebuie înfruntată, tratată, nu ignorată; ea nu trebuie să ne dicteze comportamentul.

Înfruntarea descurajării

Orice emoție poate fi folosită ca instrument de diagnostigare a interiorului ființei noastre. Emoțiile negative, deși provoacă disconfort și nu sunt dorite de nimeni, pot fi folosite ca să ne avertizeze cu privire la starea sufletului nostru, forțându-ne astfel să ne oprim asupra lucrurilor care merg rău și să căutăm remedii. Deci descurajarea nu este un lucru care trebuie ignorat sau redus la tăcere, de îndată ce apare în mintea noastră.

Când îmi vine copilul de la școală îmbufnat și abătut, nu-mi doresc ca el să-și împietrească inima și într-un mod stoic să treacă peste problemele sale. În schimb, vreau să aflu ce-l supără, chiar dacă în economia generală a lucrurilor acest amănunt e atât de mic. Faptul că a pierdut un meci sau a scris greșit vreun cuvânt la dictare, contează pentru mine pentru că îmi pasă de fiul meu. Valurile de descurajare din inima lui se pot transforma într-o fereastră către ființa lui și un drum sigur înspre intimitatea lui. Să insist că tot ce trebuie să facă e să treacă repede peste orice înfrângere ar fi ceva inuman pentru el.

În același timp, ar fi teribil de iresponsabil din partea mea să-l încurajez să se plângă o zi întreagă despre acel prieten al său care l-a umilit în pauză sau despre acea lovitură pe care a ratat-o în meci. Ca și părinte care vede și știe mai mult decât el despre viată, trebuie să-i ofer perspective și să-i spun care e adevărul. S-ar putea să nu-i convină, dar în acest fel nu va ajunge înghițit de deznădejde.

Una este să simți un val al descurajării și alta să te complaci într-o baltă stătută a autocompătimirii. Înțelegerea descurajării ne deschide o cale către Hristos, Cel care nu o exclude din viețile oamenilor dar nici nu-i permite să ne conducă viețile. Când disecăm descurajarea, trei minciuni sunt deseori întâlnite ascunzâdu-se sub acoperământul acestei emoții:

1. Dumnezeu îmi promite o viață a confortului

Când în viața noastră apar tragedii sau disconforturi – și o să avem parte de ele până când Hristos va reveni – de obicei folosesc minciuna care susține că Dumnezeu există pentru a ne da nouă vieți ușoare.

Însă dimpotrivă, Hristos a promis ucenicilor Săi că vor avea necazuri. Totuși pe lângă faptul că El ne-a promis o viață cu necazuri, ne-a promis un Mângâietor divin (Ioan 14:16-18 - “Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac; şi anume Duhul adevărului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede şi nu-L cunoaşte, dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămâne cu voi şi va fi în voi. Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi.”, Ioan 16:33 – “V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în Mine. În lume veţi avea necazuri, dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.”).

2. Dumnezeu ar trebui să facă lucrurile în felul meu

Valurile de deznădejde au capacitatea să scuture nămolul de păcat care s-a așezat pe fundul sufletelor noastre. De multe ori când poate nu obținem slujba la care am visat sau când viața de familie arată diferit de cum ne-am imaginat-o, ne trezim că începem o târguială cu cerul. În timp ce probabil puțini verbalizăm acest mod contractual de abordare a lui Dumnezeu, mulți zicem în inimile noastre: “Doamne, voi face ‘x’ și ‘y’, dacă îmi dai ‘z’!”.

Ce bine că Dumnezeu plin de dragoste nu ne ia în seamă ci ne redirecționează planurile, deoarece, după cum spune Isaia: “Gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, și căile Mele nu sunt căile voastre, zice Domnul. Ci cât sunt de sus cerurile față de pământ, atât sunt de sus căile Mele față de căile voastre și gândurile Mele față de gândurile voastre.” Isaia 55:8-9.

3. Dumnezeu ar trebui să acționeze după orarul meu

Uneori, descurajarea apare în urma acumulării dezamăgirilor și a speranțelor neîmplinite încă. Așteptările lungi – fie pentru obținerea clarității, a unui partener de viață, anumite oportunități, copii sau orice altă nevoie, bună de altfel – pot să ne irite sufletele și să le îmbolnăvească. În Proverbe 13:12 Solomon observă ca “O nădejde amânată îmbolnăvește inima, dar o dorință împlinită este un pom de viață”. Când Dumnezeu nu lucrează după orarul nostru, trebuie neapărat să ne amintim că El este dorința cea mai adâncă a inimilor noastre și că El e deja acolo. De asemena, El va reveni să împlinească toate lucrurile promise și ne va duce în glorie cu El pentru totdeauna.

Stări și momente de descurajare pot fi oportunități prin care să ne târâm la sânul iubitor al Tatălui. Acolo sub brațul Său iubitor suntem invitați să aducem toate nodurile încâlcite ale dezamăgirii. Acolo vom afla un Tată care ne iubește suficient încât să primească emoțiile noastre și în același timp să ne facă de cunoscut minciunile care se ascund sub masca descurajării.

Din nou și din nou, Tatăl nostru cu răbdare ne invită să lăsăm aceste minciuni în favoarea adevărului – adevăr care ne va face slobozi.

Sursa - https://www.thegospelcoalition.org/article/dissect-your-discouragement/