Nu fi tu însuți

Ea este genul de persoană care inspiră neliniște celor ce o întâlnesc.

Vocea ei, ca un stup agitat de albine, împunge pe toți care îi stau în cale. Cuvintele ei sunt ca o lovitură de sabie (Proverbe 12:18 – “Cine vorbeşte în chip uşuratic răneşte ca străpungerea unei săbii”). Limba ei zdrobește sufletul (Proverbe 15:4 – „Limba stricată zdrobeşte sufletul”). Toți care o văd se feresc de ea. Voința ei invincibilă trebuie să câștige întotdeauna, indiferent de disconfortul pe care îl provoacă celorlalți.

Dar nimeni nu ar trebui să se simtă ofensat din acest motiv, pentru că fiecare persoană este specială și unică. „Așa este ea!” Dacă te-ai plânge de felul ei de-a fi, e ca și cum te-ai plânge de faptul că apa este udă sau pietrele sunt tari.

Ea este cine este. Punct!

Personalitatea ei, din acest punct de vedere, este pur și simplu o dispoziție inflexibilă, un lucru pe care nu îl poate și nici nu vrea sa îl controleze. Să bombăni când vine vorba de atitudinea ei e ca și cum te-ai oftica împotriva științei. Pur și simplu nu ai ce face. “Manierată” nu este primul cuvânt care-ți vine în minte când te gândești la ea. Politețea nu este unul din lucrurile care o definesc. Expresia după care se ghidează ea este „Fii tu însuți!

Așa s-a născut și asta este ea – „Born this way!” (Născută în felul acesta!).

Nu fi tu însuți

„Fii tu!”, „Simte-te bine!”, „Fii mândru de ceea ce ești!”, „Învață-te să te accepți pe tine!” sunt sloganuri care fac parte din viața multora în zilele acestea. Originalitatea de multe ori are prioritate în fața amabilității, gusturile personale lasă în urmă disciplina, iar sinele – orice formă ar lua – este celebrat și niciodată cenzurat.

Foarte subtil, biserica poate adopta o astfel de filosofie. Chiar dacă fiecare principiu biblic este împotriva ei, iar sfințenia o condamnă complet, noi avem tendința să justificăm păcatul ca fiind o parte a personalității noastre.

  • „El? Nu te îngrijora cu privire la el. Nu e rece față de ceilalți sau neprimitor. E doar timid și introvertit.

  • „Oh, ea? Ea doar are o voință puternică și independentă. Asta nu înseamnă că nu este supusă soțului ei.”

  • „El pur și simplu nu e un tip foarte spiritual sau profund. Dar nu te necăji, așa e el.”

  • „Ea nu e o persoană cititoare sau meditativă. Niciodată nu i-au plăcut cărțile. Acesta e motivul pentru care nu cunoaște multe din Scriptură. Ea este mai practică.”

  • „Nu te îngrijora când îl vezi prea prietenos cu alte fete. Are o personalitate mai jucăușă și este foarte sociabil. Așa este el!”

Această abordare a sinelui este contrară gândirii biblice. Personalitatea noastră trebuie să se supună standardelor lui Dumnezeu, nu invers.

  • Fiți primitori de oaspeți.” (Romani 12:13) – chiar dacă simți nevoia să te retragi și să ai puțin timp liber.

  • Nevestelor, fiți supuse bărbaților voștri ca Domnului.” (Efeseni 5:22) – chiar dacă ai un caracter puternic sau nu.

  • Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinţească.” (Efeseni 5:25) – chiar dacă preferi să ai un stil de viață cât mai lejer.

  • Cugetă asupra ei (Biblia) zi și noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea.” (Iosua 1:8) – chiar dacă nu îți place să citești și nu ai mai pus mâna pe o carte de când erai în liceu.

  • Romeo, stăpânește-te, chiar dacă e plăcut și îți vine natural să fii prea apropiat de mai multe fete.

Trebuie să te naști din nou

Încă de la prima încălcare a poruncii lui Dumnezeu în grădina Eden, “a fi tu însuți” a însemnat a fi împotriva voinței lui Dumnezeu. Încă de la prima cădere în păcat, sinele a îmbrățișat egocentrismul privind lumea din prisma sentimentelor și intereselor proprii. Sinele îl urăște pe Dumnezeu atunci când refuză să-L prețuiască deasupra tuturor lucrurilor. Astfel, sinele egocentric este vrednic de moarte.

Evanghelia poruncește oricărui bărbat, femeie, copil – bun sau rău, religios sau rebel – să se nască din nou ca să poată intra în Împărăția lui Dumnezeu (Ioan 3:3 – “Adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.”). Tot ea ne spune că un om nenăscut din nou, care rămâne „el însuși”, se află sub mânia lui Dumnezeu și disprețuiește îngăduința și bunătatea Lui (Romani 2:4,5 – “Dispreţuieşti tu bogăţiile bunătăţii, îngăduinţei şi îndelungii Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă? Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu.”).

A fi tu însuți nu te va aduce niciodată la starea de neprihănire pe care Dumnezeu o cere. Cu toți avem nevoie de această neprihănire, care ne este oferită în mod gratuit prin credința în Isus Hristos (Filipeni 3:8,9 -„să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea, pe care mi-o da Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu prin credinţă.”) și de nașterea din Duh, pentru a putea vedea Împărăția cerului. (Ioan 3:5 – “Adevărat îţi spun că, dacă nu se naşte cineva şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu.”) Isus nu spune: „Fii tu însuți!”. El spune: „Trebuie să te naști din nou. Iar acest lucru este posibil doar prin credința în Mine!

Fii mai mult decât tu însuți

Isus a a avut parte de moartea de pe cruce ca noi să putem fi născuți din nou. El a purtat mânia Tatălui, în timp ce noi eram doar ”noi înșiși” și a trimis Duhul Său cel sfânt ca să ne poată face făpturi noi. Acest Duh trăiește în fiecare dintre cei care sunt născuți din nou și și-au părăsit sinele pentru a nu mai fi “ei înșiși” ci pentru a se identifica cu Hristos. Omul nou este cea mai bună variantă a sa - mai mult decât și-a imaginat vreodată că ar putea fi.

Noi nu suntem creați pentru a ne strădui să înfățișăm cea mai bună versiune a noastră, ci pentru a reflecta imaginea Dumnezeului Însuși. El a rânduit salvarea noastră prin faptul că ne-a asemănat cu Hristos (Romani 8:29 – “Căci, pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său.”).

Așa că, “fii tu însuți” este o expresie corectă doar când exprimă “fii acea ființă nouă în Hristos”. Pavel de multe ori face referire la trecut în epistolele sale – “Odinioară eraţi întuneric, dar acum sunteţi lumină în Domnul. Umblaţi deci ca nişte copii ai luminii.” – Efeseni 5:8. Cu alte cuvinte, Pavel le spune creștinilor: “Fiți din plin cine sunteți în Hristos!” Noi suntem deja copii ai luminii, nu vom deveni cândva, prin lucrarea măreață întocmită de Dumnezeu în noi – nașterea din nou. Trăim ca ființe noi, cu afecțiuni și dorințe noi deoarece, prin lucrarea de regenerare a Duhului, suntem deja aceste ființe (2 Corinteni 5:17 – “Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus, iată că toate lucrurile s-au făcut noi.”).

Noi ne vom identifica cu Hristos tot mai mult dacă ne uităm țintă la El și ne silim să-I fim asemănători (2 Corinteni 3:18 – “Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.”). Nu vom deveni mai buni dacă ne uităm la noi înșine, silindu-ne să ne perfecționăm, ci dacă ne vom îndrepta privirile spre El și spre alții care se aseamănă cu El, urmându-le exemplul. (Filipeni 3:17 – “Urmaţi-mă pe mine, fraţilor, şi uitaţi-vă bine la cei ce se poartă după pilda pe care o aveţi în noi.”)

Nu fi tu însuți! Fii mai mult decât atât. Fii ceea ce Dumnezeu îți poruncește să fii în Hristos – o făptură nouă, prin El.

Sursa - https://www.desiringgod.org/articles/don-t-be-yourself